Poezie

CAPTIV
 
Fiecare cuvânt
aşezat lângă
tâmpla ta,
oblic şi trist peregrin
 
– rămâne captiv
în turnul cu sfinţi.
 
 
 
LACRIMI DE LUMINĂ
 
Mi-e sufletul –
fereastră
deschisă
spre trecut,
 
în noaptea
când licuricii
încă nu deveniseră
lacrimi de lumină.
 
 
 
 
INVIDIE
 
Crucificat
între cuvinte,
mă dor
şi palmele şi tâmpla
zdrelite de
nelămurite gânduri.
 
Chiar şi Iisus
invidios priveşte
la coasta ce încă
nu-i străpunsă
de destin…
 
 
 
OASE DE SFINŢI
 
De la o vreme
oasele sfinţilor
dor a poezie.
 
E vremea
să-mi afund
gândurile
în călimară.
 
 
 
INTERIOR
 
În miezul
cuvintelor
tăcerea-i
stăpână.
 
 
 
ARIPĂ SÂNGERÂND
 
În fiecare
din noi
e un zbor
zădărnicit
 
– o aripă
ce sângerează
în răstimp.
 
 
 
ECOU
 
Cuminţi ca nişte îngeri,
sunt sânii tăi
în noapte,
 
pe marea de corali –
ecou într-o oglindă…
 
 
 
FĂRĂ ARIPI
 
E întuneric
dens în mine
şi lumânările
demult le-am stins,
 
cad flori uscate
din cuvinte,
 
nici gândurile
aripi
nu mai prind.
 
 
 
ADÂNCURI
 
E în tăcerea
fântânii
ceva din zborul
frânt
al unui înger
 
– o lacrimă
în adâncuri.
 
 
 
AGĂŢAT DE CER
 
Între osândă
şi iertare
stă nimbul
unui înger
agăţat
de cer…
 
 
 
RĂTĂCIRI
 
Resturi de cer
s-au scuturat
pe trupul toamnei
 
– tristeţea
ca un cerc
aşteptând
sufletu-mi rătăcit…
 
 
 
ELEGIE
 
E greu
să învăţaţi
a murii?
 
a întrebat
în toamnă
vântul frunzele hain.
 
– prea trist
răspunsul lor,
încremenit
în tăcere…
 
 
 
RUGINĂ
 
Curge rugină
din nori.
 
Sfântul Petru
desfundă chiuveta
în care după ce
a creat omul,
Dumnezeu
şi-a spălat mâinile.
 
 
 
OCHII TĂI
 
Sunt ochii tăi
două păsări
ce zboară cerul
printre aripile lor
 
–  umbre de zei.
 
 
 
DEPARTE
 
Ne poartă
soarta
crucile în spate,
 
Golgota-i departe
 
Iisus ne face
cu mâna
hieratic…
 
 
 
DEŞERTĂCIUNE
 
Sunt doar
o frunză
în toamna
cuvintelor
sau poate
altar
în templul
deşertăciunii…
 
 
 
CARIATIDĂ ÎN AMURG
 
Privesc nemişcat
conturul cariatidei
ce susţine infinitul
pe creştet.
 
Sfâşiind clipa,
coapsa-i zvâcneşte
a rug aprins
pe buzele serii.
 
 
 
COLIVIE
 
O colivie
deschisă
e cerul
în care sfinţii
vin şi pleacă.
 
 
 
GÂND COMPLICE
 
Îmi simt gândul
tot mai aproape,
complice în tâmplă
izbind…
 
ca ieri
ca azi
ca mâine
 
deschizând ferestrele
din turnul
cu sfinţi.
 
 
 
 
CA O RANĂ
 
În amurg
ca o rană
 
– sufletul meu
revărsat
la marginea zării…
 
 
 
UN ALT ADAM
 
Sunt un proscris
ce ţine în palme
clipa
între tăceri şi uitare,
 
un alt Adam
crucificat
între cuvinte.
 
 
 
VINOVĂŢIE
 
Strident doliul
de pe umerii
îngerilor căzând.
 
Miroase a sfârşit
vinovăţia.
 
 
 
DUHOVNIC
 
Îngenuncheasem
în bezna
absurdelor aşteptări.
 
Timpanul lovit
violent de sunetul
clopotului
tras în dungă
mi-a devenit
duhovnic.
 
 
 
SPRE MÂINE
 
Eşti ziua de ieri.
 
Cohorte de gânduri
mângâind tăcerea
şi tâmpla
ce îşi vinde
sufletul sugrumat
 
– discret,
alunec spre mâine…
 
 
 
PRIVEGHI
 
La masa tăcerii,
piatră pe piatră
mă aşezasem
 
– priveghi
la revărsarea zorilor…
 
 
 
NU SUNT
 
În jurul meu
cenuşa încă arzând…
 
Plouă fictiv
 
– nu sunt o pasăre
Pheonix.
 
 
 
STĂPÂN PESTE RUINE
 
Ziua de mâine
a început ieri.
 
Plouă cu lacrimi păgâne
pe sufletu-mi bolnav,
stăpân peste ruine.
 
 
 
ULTIMUL SĂRUT
 
Trec amintiri
ordonate în coloană
strada pustie
a ultimului sărut
– umbră pierdută
în noapte.
 
 
 
SFÂŞIIND CLIPA
 
Uneori e atât de târziu
încât, sfâşiind clipa,
de cealaltă
parte a lumii
cuvintele
devin umbre.
 
 
 
DESPRE CUVINTE
 
Sub greutatea
tăcerii
 
cuvintele se întorc
în pământ.
 
 
 
BRAŢELE TALE
 
Te-ai aşezat de-a doua
între cuvinte.
 
Sub un alt cer
braţele tale
– lungi asfinţituri
la care zei păgâni
se închină.
 
 
BĂTRÂN
 
Sfârşit de iulie
cu aripi de plumb
zădărnicind un zbor.
 
Sunt prea bătrân
pentru acest anotimp
cu amintiri
diforme.
 
 
 
TRIBUT
 
Vine o vreme
când însingurarea
îşi cere
tributul barbar
pe eşafodul
numit generic
timp.
 
 
 
 
O FEREASTRA ÎNCHISĂ
 
Un zid
cu o singură
fereastră
şi aceea închisă.
 
Prea multe vise
care să ajungă la ea
şi-au frânt umbra
în potire de lacrimi.
 
 
 
IDENTITATE
 
Sunt un monah
cu sufletul chilie,
desculţ
în toamna
rugilor deşarte…
 
 
 
ÎN COLIVIE
 
Negociasem cuvintele
cu tăcerea ta
 
– un zbor închis
în colivia
ultimei seri.
 
 
 
HIMERE
 
Sunt muze
care devorează
demiurgi.
 
Le-am întâlnit
vânzând
la colţ de stradă
nuri
 
– himere
însetate de cuvinte.
 
 
 
ÎNTRE SFINŢI
 
Cum numai
braţele-mi
atârnă greu
pe cruce,
 
privesc distrat
la sfinţii
cocoţaţi pe garduri
ce pun pariu
pe nimbul meu.
 
 
 
ABATOR
 
Am răsucit
ostentativ
cuvintele
în mine
şi sufletul
mi-a devenit
un abator
de gânduri
cu sentimente
agăţate
în cârlig.
 
 
 
DOAR SFINŢII
 
Când poezia
se transformă
în rugă,
aproape-ţi rămân
doar sfinţii
din turn…
 
 
 
MĂRTURISIRE
 
Nu aripi îngereşti
port pe sub
cămaşă
 
– doar un nimb
înnegrit de păcate
pe creştet.
 
 
 
DOUĂ LACRIMI
 
S-a prăbuşit
din nori
un înger.
 
Pătase curcubeul
cu două lacrimi
şi Dumnezeu
l-a izgonit
din Rai.
 
 
 
FĂRĂ BAGAJE
 
Opreşte-ţi paşii
o clipă.
 
Voi coborî
la prima staţie
cu sufletul în mâini
 
– astăzi nu am
alte bagaje.
 
 
 
 
SFÂRŞIT
 
Amurg prăbuşit
prea devreme
peste coastele
îngerului.
 
Din sângele său
se adapă cuvinte
şi cerberi.
 
 
 
AMINTIRI
 
Cioburi de suflet
pe asfalt
şi două cuvinte
înfipte adânc
în tâmplă
 
– plouă a toamnă
cu amintiri
despre tine.
 
 
 
EPIFANII
 
S-au spus
prea puţine cuvinte
şi toate în tăcere
 
– câteva epifanii
căzute
pe aripile
unui fluture de noapte
tăind în două amurgul…
 
 
 
PLOAIE DE VARĂ
 
Te ştiu acolo
la marginea nopţii
 
– ploaie de vară
ce-mi spală cuvintele
căzute oblic
în versuri…
 
 
 
VÂRSTA GREŞITĂ
 
Mai ştii?
Îmi spuneai uneori
că ai vârsta greşită
 
şi-ţi oferisem
în dar o clepsidră.
 
Azi toate ploile lumii
se trec în secunde
– trist peregrin
sufletul meu.
 
 
 
SFÂRŞIT DE EV
 
E în tăcerea ta
ceva din tristele
picturi în frescă.
 
Pe umărul meu
păgân,
sfârşitul de ev
se rescrie
votiv…
 
 
 
NU CĂUTA
 
Nu căuta
cuvintele
în amurg
 
– mărgele de coral
la ţărmul clipei…
 
 
 
FĂRĂ CUVINTE
 
Priveşte dincolo
de al tăcerii ceas.
 
Nu poţi vedea
ce-i scrijelit
în suflet
– trist peregrin
rămas fără
cuvinte
 
 
 
SEMN DE AMURG
 
Pe trupul tău
cuvintele se topesc
în tăcere.
 
Palmele mele
desenează lacrimi
spre tălpi
 
– trist semn
de amurg.
 
 
 
DEPARTE
 
Cuvintele tale
– aripi peste
sufletul meu –
şindrilă
proaspăt bătută
pe casă.
 
Parfumul de brad
s-a pierdut.
 
 
 
SÂNZIENE
 
În noaptea
ce coboară
peste
rochia-ţi sfâşiată
de greieri,
îngerii aruncă pietre.
 
Negociasem cu ei
armistiţiul,
dar tu – imprudent
ţi-ai dezgolit coapsa
zvâcnind a sânziene.
 
 
 
UN MĂR
 
Eu sunt acelaşi…
 
în faţa Ta Doamne,
om creat după chipul
şi asemănarea Ta.
 
Doar locul luminat,
plin de verdeaţă
de unde a fugit
toată întristarea
 
mi-e astăzi departe
 
şi asta… din cauza
unui simplu măr.
 
 
 
AFORISM II
 
Putem desena
la nesfârşit
despre gânduri,
fără a le scrie.
 
Putem scrie
la nesfârşit
despre culori,
fără a le desena.
 
 
 
AFORISM I
 
La început
a fost cuvântul.
 
Vine o vreme când
tăcerea îi ia locul.
 
 
 
PRECAUŢIE
 
Nu zămisli
din cuvinte
aripi.
 
În înaltul cerului
acestea se pot
transforma
în pietre de moară.
 
 
 
ÎNDEMN PĂGÂN
 
Respiri cuvinte
neînţelese
 
şi ploaia
te îndeamnă păgân
la vechi ritualuri.
 
 
 
COROANĂ DE SPINI
 
De la o vreme
secundele
înnoptează
pe tâmpla mea.
 
Le simt pulsând,
cu fiecare
gând sihastru,
ca o coroană de spini…
 
 
 
CONTUR
 
E noapte în mine.
 
Te port
la ţărmul pleoapei
în vise deşarte
şi umbre de gând
 
– pustiu contur
printre himere.
 
 
 
VÂNZĂTORUL DE ILUZII
 
Te redau tăcerii.
 
Ea n-ar lăsa nimic
a se pierde.
 
Te va rescrie
cu fiecare
cădere în amurg,
iar eu
– vânzătorul de iluzii
îţi voi păstra
doar umbra.
 
 
 
DESPRE SECUNDE
 
Lacrimi topite
în răstimp
– secundele ce dospesc
în clepsidră.
 
Cu palmele întinse
le cuprind nurii.
 
 
 
ÎNSINGURARE
 
Un labirint rece
se deschide
în urmă
 
– gânduri îngropate
în zid
 
ca oasele reumaticilor
înainte de ploaie,
însingurarea
ce doare a sfârşit.
 
 
 
AMINTIRE
 
Suntem
pauza dintre
două cuvinte.
 
Un vânt uşor
amintindu-mi de tine.
 
Dureros
ca o pasăre,
trecutul – rug invizibil.
 
 
 
CRIPTARE
 
Se ascunde
tăcerea
în cuvânt,
secunde pulsând
pe rugul luminii,
în mine
imaginea ta
 
– stele, sensuri şi zodii…
 
 
 
ERMETICĂ
 
Zbor înspre toamnă
cuvântul ermetic
departe în beznă
 
– aripa gândului
lovind colivia.
 
 
 
CUVINTE SPĂLATE
 
Înfige o lance
în mine.
 
Cuvintele vor ţâşni
afară,
iar tu îţi vei alege
unele dintre ele.
 
Le poţi cumpăra
ieftin
– bucată cu bucată –
după ce le vei
spăla de păcate.
 
 
 
NICI ÎN AMURG
 
Cad gânduri
şi frunze de nuc
despre tine,
cuvinte puţine
aveam să îţi spun
– dar le-am rostit
şi pe acestea
în tăcere.
 
E încă iunie
şi toamna
e aproape,
nici în amurg
nu te-am întâlnit…
 
 
 
TELEGRAMĂ PENTRU IISUS
 
Coboară degrabă
Golgota
şi adu-mi
trei cuie
Stop
Ţi-am făcut rost
de un nimb
la mâna a doua
Stop.
 
 
 
TEATRU ABSURD
 
Pe eşafod
cu sfinţii
de mânecă
ne tragem,
în huiduielile
celor ce vor
o piesă de teatru
absurd.
 
Desculţi
printre gânduri
şi cioburi,
reinventăm utopii.
 
 
 
SCRISOARE NEDESCHISĂ
 
Sfârşit de ev
tristeţea mea,
ridicol ins
omul din mine,
plecarea ta
îmi e totuna,
ca o scrisoare
nedeschisă
– muzeu
în curs de renovare…
 
 
 
ATENTAT
 
Luna înfige
cuţite în noapte.
 
Din nucul grădinii
cad zeii
– bătrâni ce calcă
de-a latul pe toamnă.
 
Au amuţit până
şi câinii ce altădată
lătrau a pustiu…
 
 
 
GÂND I
 
Mi-e gândul
uşă de biserică
în care leneş
cariile sculptează
sfinţi. 
 
 
 
O SCARĂ, FĂRĂ DUMNEZEU
 
Vine o vreme
când sfinţii
devin oameni.
 
Până şi Iov,
cu scara lui
– nu mai vrea
să ştie nimic
de Dumnezeu.
 
 
 
TOAMNA CUVINTELOR
 
Obtuze gânduri
despre tine
cu îngeri
despuiaţi
de nimb.
 
E-n sângerarea lor
ceva din toamna
cuvintelor
rostite
în tăcere. 
 
 
 
MĂRTURISIRE
 
Şi eu
în felul meu
sunt unul
din bufonii
de la curte.
 
Eşti tu atunci
regina
ce şi-a pierdut
tiara?
 
 
 
CUVINTE ASMUŢITE
 
Vin lupii
spre tine
în haită
 
– retina-ţi miroase
a sânge flămând…
 
 
 
VEDENII
 
Ori de câte ori
vedeam sfinţi
purtând stindardul
Golgotei
pe umeri,
era semn
că voi mai pierde
un prieten.
 
Ca într-o oglindă
cu rime de doliu
priveşte cuvântul…
 
 
 
ARDERE
 
Priveghi
e cântecul Păsării
Pheonix
la umbra nucului
de la ţară.
 
Nu suntem zei,
căci sufletul nostru
arde pe altare…
 
 
 
Despre tristeţe şi ovaţii
 
La asfinţit
cântând tropare
îngerii ce-şi râd
în barbă,
te aclamă.
 
Tristeţea ta
e pentru ei
doar crucea
în care cuiele-s
bătute oblic.
 
 
LAGĂRE PENTRU SFINŢI
 
De mâine
vom construi prăpăstii
între noi
– după proiectul
zidurilor fără case,
 
şi lagăre pentru sfinţi
întru odihna lor veşnică…
 
 
 
ZIDURI FĂRĂ CASE
 
Zidurile nu mai au
case
în acest oraş,
 
Iisus a intrat
călărind un măgar
 
şi uşile templului
deschise au rămas
ca-ntr-un muzeu
cu suvenire apocrife…
 
 
 
GRĂDINA DE VIZAVI
 
Nu mai locuiesc
în mine.
 
În dispreţul lui Dumnezeu,
mă sprijin
pe-un perete vizavi
de grădina în care
Adam şi Eva îngrijeau
până nu demult
peluza din jurul
mărului damnat…
 
 
 
VITRALIU
 
Cu unghiile tale
Doamne, cum scrijeleşti
aşa sufletul meu,
vitraliu sfânt
îmi pare că devin
şi ţintă pentru îngeri.
 
În urma lor
rămân doar cioburi…
 
 
 
ACCESORII
 
Foşnet de aripi
în colivia îngerilor
– ospiciu de lux.
 
În trecerea
la cele veşnice
se amanetează
puţină aghiazmă
şi un nimb
prea înnegrit de păcate
 
– accesorii
pentru învierea de apoi…
 
 
 
APOCALIPSĂ
 
Se moare pe ruguri
de paie
şi sfinţi plictisiţi
fredonează Ave Maria,
 
caii apocalipsei
înhămaţi la şaretă.
 
Bat clopote
în bisericile
agăţate de nori
 
– Dumnezeu înjurând birjăreşte…
 
 
 
CU IISUS DE MÂNĂ
 
Bunicul închise ochii
şi se plimbă
cu Iisus de mână
la asfinţit.
 
Golgotă a bătrâneţii sale
– livada cu miros
de strană
şi flori de corcoduş
ce-au înflorit votiv…
 
 
 
SFÂRŞIT
 
Prea devreme
toamna cuibărit-n amurg
 
– ca un sfârşit
dintr-o altă lume
căzând peste sfinţi.
 
 
 
ISTORIE
 
Dincolo de adevăr
umbra cuvântului
nu înseamnă
trecut.
 
Mărturii de istorie
– livezile de oase.
 
 
PREA DEVREME
 
Coboară
spre mine
cerul
de martie,
 
livezi
încă dormind
a corcoduşi
în floare
 
şi melci
lăsaţi
prea devreme
la vatră.
 
 
PLÂNSET
 
Vine
o vreme
când
îţi alungi
cuvintele
cu pietre
de moară.
 
Între iertare şi osândă
– plânsetul lor…
 
 
ERMETIC
 
Sfârşitul
ca un hotar
spre niciunde
 
buzunar ermetic
al timpului
închis în cerc.
 
 
CONDAMNARE
 
Peste amintiri
se prelinge
rugină.
 
O stradă
cu piatră cubică,
 
sub greutatea
bocancilor
condamnaţi
să uite…
 
 
SPRE MÂINE
 
Clepsidre în amurg
sânii tăi,
 
cale întoarsă
spre mâine
deschid fereastra
deşertăciunii…
 
 
CALIGRAFIE
 
Timpul
şi-a caligrafiat
numele
pe o clipă.
 
Apoi au urmat
şi alte cuvinte…
 
 
DEASUPRA
 
Cuvântul
îşi deschidea
palmele
pe cruce
 
– aripi de lumină
zămislind zborul
deasupra Golgotei…
 
 
ASFINŢIT
 
În podul
palmei
am închis
asfinţitul
 
– lumina
ce sfârteca
cerul
coborând
de pe cruce…
 
OSTENIRE
 
Clipele
prind contur
adăpându-se
la curgerea
nisipului
din clepsidră.
 
În fiecare
din noi,
timpul
e peregrin
ostenit…
 
 
O altă poveste
 
Desene în neant
gândurile mele
alergând bezmetic
 
– locul în care
tramvaiele întorc,
spre o altă poveste…
 
 
sfârşire
 
Acest recviem
ostentativ
aşezat
între prezent
şi trecut
 
– ca o trecere
fără şansă
negociind
nemurirea…
 
 
NORDICĂ
 
Ferestre
atârnau
de ziduri,
vise topite
în fiorduri
 
– busola
îndeamnă
spre nord.
 
 
ÎNCEPUT
 
Simt fremătând
sub tălpi
iarba ce
în curând
va mirosii
a verde
 
– lumina egală
a începutului
ce respiră
pământul…
 
 
ÎNĂLŢARE
 
Între pământ
şi cer
columna
îşi înălţa
însingurarea
zidită
între cuvinte
 
 
FĂRĂ GÂNDURI
 
Respir tăcerea
mărşăluind
spre vise
în subconştientul nopţii
 
– umbre fără gânduri
din stele obsidiane
oniric zămislite…
 
 
CUVINTELE PĂSĂRI
 
Ca într-o colivie
mi-e sufletul
înconjurat de gânduri.
 
Din palme
îmi cresc
cuvinte
ce se transformă
în păsări
– zburând cerul
printre aripile lor…
 
 
UMBRA MEA
 
Zăpezi sihastre
coboară spre noi
 
– ca o trădare
fără răspunsuri,
cu umbra mea
încă greblez
pământul…
 
 
DENUNŢ
 
Pe tabla de şah
nebunul a devenit rege.
 
Trag linie între
mine şi lume.
 
Stăpân îi sunt
celui ce urcă Golgota.
 
 
RUGINĂ
 
I-am oferit
acelei aripi
un trup,
iar ea mi-a aşezat
un nimb de rugină
pe creştet.
 
 
VITRALII
 
Lângă umbra
gândului tău
insistent zâmbeşte
asfinţitul.
 
Vitraliile
nopţii,
ascunzându-ţi
privirea
desenează obtuz
utopii ce vindecă
perfid
agonia tăcerii…
 
 
DESPRE NOI
 
Trec umbre
peste noi
efebii,
 
vremelnic
sângerând cuvintele
nespuse şi
semne de întrebare
 
– în jur
doar simple mirări….
 
 
HIMERE
 
Noi suntem
cei care
le-am dat
zeilor nume.
 
Să-i ardem
în temple
pe rug
 
– cenuşa lor
naşte himere…
 
 
Răstignire
 
Gânduri deicide
îmi macină tâmpla
 
– Iisus răstignit…
 
Un son visceral
străpungând în afară,
prin coasta
zdrelită de lance…
 
 
Sinestezii
 
Plouă
cu nuanţe de gri.
 
E încă februarie
şi zeii bătrâni
rămân internaţi
în ospicii.
 
Palmele lor
nu simt durerea
cuielor
bătute oblic
în lemn.
 
 
Zbor metalic II
 
Fâşii de suflet
scrijelind
în umbra clipei
infinitul
 
– aripile păsării
lui Brâncuşi…
 
 
CĂPĂTÂI
 
Nu-ţi dezgropa
sufletul în faţa
unei icoane.
 
Doar potriveşte-ţi
crucea la căpătâi
în ceasul decrepit
când timpul
apune în vid.
 
 
RECOMPUNERE
 
Cuvinte rotunde,
de piatră,
aşezate
de-a curmezişul
progadiei,
recompun arhetipul.
 
Cioplind infinitul,
Demiurg
îşi blestema soarta…
 
 
FĂRĂ ECOU
 
Cuvintele
nu au ecou.
Se preling
în tăcere
 
– cum veacurile
de istorie
se afundă
abrupt
în clepsidră…
 
 
DE CEALALTĂ PARTE
 
Cuvintele
devin tăcere,
cuminecătură
pentru zei
şi masa de piatră
– altar.
 
De cealaltă
parte a lumii
se lacrimă
infinitul…
 
 
Sfinţi proscrişI
 
Cad capete
cu nimb ruginit
 
– Iisus
a semnat
pe cruce
sentinţa…
 
 
CUVINTE FĂRĂ ÎNŢELES
 
Doar versuri
triste îţi ofer
în prag
de primăvară…
 
cu fiecare nor,
cu fiecare clipă
 
– cuvinte
aşezate oblic
pe hârtie,
lipsite parcă
de înţeles…
 
 
TĂCERE
 
Sângele ierbii
transformat
în cuvânt
 
– sub pietre
tăcerea-i stăpână…
 
 
ECOU
 
În palmă
îţi sângerează
cuvinte.
Ţi-e mai aproape
sfârşitul,
cu fiecare literă
smulsă din tine
 
– ecou ne desluşit
al timpului
conjugat
la trecut.
 
 
PROVINCIAL
 
Sub tălpile vremii
uitându-ne
unul pe celălalt,
sculptăm Sărutul.
Păsări negre
rânjesc fotogenic,
în parcul lui Brâncuşi
 
– tristeţe provincială
de februarie
târziu…
 
 
CAI VERZI
 
Iarba
încă miroase
a verde
 
– cimitir cu potcoave
de cai –
 
copita inorogului
însemnând locul…
 
 
FERPAR
 
Şoptind
în gând
rugăciuni…
 
Iată omul
 
– Dumnezeu ucis.
 
 
LITURGICĂ
 
Mi-e sufletul
barbar
ce se închină
coloanei fără de sfârşit,
când îngerii
zac morţi
sub brazda
plugului
ce taie
în două
liturgică
tăcerea
dintre noi…
 
 
SUPLICIU
 
Îl invidiam
pe Sisif
şi-al său bolovan
mereu rostogolindu-se
peste cuvinte
 
– supliciul
lucrului
bine făcut…
 
 
REGRET
 
Peste coapsele tale
metalic arcuite
în amurg,
se prelinge
privirea zeilor.
 
Hulpavi,
au ajuns acum
să îşi regrete
nemurirea…
 
 
UMBRE
 
E camera morţii
mai goală
cu-n suflet
şi timpul s-a cufundat
în clepsidră
 
– trec umbrele
peste tine –
 
ecou scrijelind
pereţi de lumină…
 
 
CLIŞEU
 
Între marginile cerului
ros de colţii lupului-totem
trandafirii
sângerează în răstimp
clişeul unei istorii.
 
 
IMAGINE
 
Dintre secundele
eşuate oblic
şi necuvinte
am ales imaginea
încrustrată ermetic
sub tâmpla ta dreaptă
– arcadă în amurg…
 
 
GÂND
 
Gândisem într-o vreme
să-ţi zdrobesc aripile
suflete
 
– să plâng suferinţa
zădărnicind un zbor…
 
 
POEZIE PĂGÂNĂ
 
Ţi-e sufletul zidit
între cuvinte
 
– ecou al judecăţii
de apoi,
în care idolii
primesc ofrande
şi-l răstignesc
pe Dumnezeu…
 
 
ABSENT
 
O altă formă
a cuvântului
ce sângerează
 
– tăcerea ta
ca o inscripţie
pe cruce
în răstignire.
 
Isus absent
la supliciu…
 
 
CAPTIV
 
Întâiul gând
despre tine
l-am aşezat în palmă.
 
I-am rupt
aripile îngereşti,
apoi l-am aşezat
pe linia vieţii.
 
Captiv,
s-a stins arzând
precum o torţă…
 
 
METAMORFOZĂ
 
Nimbul
ţi s-a înnegrit
de păcate
şi din ochiul
stâng
nu îţi mai picură
mir.
 
– Îngerule,
priveşte-te în oglindă!
Ai devenit om…
 
 
CHEMARE
 
Cu mâinile tale
Doamne,
ai frământat
lutul în care
toţi ne întoarcem.
 
Adam ne cheamă
la el…
 
 
DESTIN
 
Eşti unic
demiurg
în universul tău,
menhir
pe jumătate
adâncit
în propriile-ţi
gânduri
purtat de alizee… 
 
 
UNEI MUZE
 
Ţi-e sufletul
sculptat în piatră
 
– cariatidă,
fără simbrie… 
 
 
SPRE CER
 
În palma mea
sângerează
cuvinte.
 
Gânduri şi umbre
pe frunze de nuc.
 
Legaţi de mijloc
cu funii
îngeri urcă
spre cer.
 
 
ÎNSINGURARE
 
Şi zeii
sunt muritori.
Sângerează mitologic
pe lespezi
de piatră
în curtea
bunicilor.
 
În sinele meu
îi caut
întruna
 
– amintiri
purtate pe umăr…
 
 
DURERE
 
Îmi spuneai:
– Timpul nu ne mai
poate rănii…
 
Apoi clepsidra
s-a spart
şi cioburi de sticlă
ţi-au pătruns
adânc în
ochiul din
tâmplă.
 
 
DEGRADANT
 
Gândim rar.
 
Printre fulgi de zăpadă
iarna s-a cuibărit
în amurg.
 
Ninge murdar
cu gânduri nerostite…
 
 
CTITORIE
 
Îmi gonesc
sufletul
prin altarul
bisericii
încă în facere
 
– ctitorie a deşertăciunii
din lacrimi de mir.
 
 
DEMIURG
 
Pe umărul tău
stâng
am desenat
constelaţii
– eram demiurg.
 
Ţi-am confecţionat
apoi aripi albastre
împletite-n văzduh
şi te-ai ascuns
de mine
în nori…
 
 
CIMITIR DE VISE
 
Nu căuta
să înţelegi
cum timpul
funest,
pe marginea
prăpastiei
dansează.
 
Din tâmpla ta
un cimitir de vise
curg
ca dintr-o
rană…
 
Învaţă să respiri
tăcere.
 
 
DE VEGHE
 
Coapsele tale
odihnindu-se
la umbra
gândului meu.
 
Te redau tăcerii
căci plouă
liturgic
peste arcadele
cerului.
 
 
RECVIEM
 
Între zidurile
cetăţii
tăcerea clopotului
– recviem pentru îngeri.
 
Steagul alb
de pe metereze
în locul oamenilor
vorbind despre
pocăinţă…
 
 
COMPLICITATE
 
Să ridicăm
între noi temple
şi zmei de hârtie,
apoi tăcuţi
la cea din urmă cină
să împărţim laude
cu sfinţii proscrişi…
 
 
POEZIE APOCRIFĂ
 
În noaptea învierii
– timpul jucând zaruri
cu Fiul lui Dumnezeu,
 
drept miză
 
… piroanele ce-i ţintuiseră
pe cruce trupul.
 
 
DECAPITARE
 
S-a eliberat eşafodul
şi îngerul
cu bardă în mână
mi-a făcut semn
să-l urmez
 
– zâmbea fotogenic,
travestit în călău…
 
 
SUFLETUL CA O HAINĂ
 
De gânduri
mi-e sufletul
ca o haină veche,
măcinată de molii.
 
Atârnă uitat
pe-un cuier
la garderoba Raiului
şi niciun înger
nu îngăduie
să se uite măcar
la el…
 
 
PREZENT
 
Umbre adânci
se topesc
de atâta linişte
pe retina
unui nou început
 
– zale de lanţ ruginite –
 
timpul privind
în oglindă
machiajul strident…
 
 
TRECUT
 
Secunde ce mor
se prăbuşesc
peste tine
şi te îngroapă.
 
Gânduri spărgându-se
în cioburi
albe şi negre
– reminiscenţe
ale timpului
conjugat la trecut…
 
 
STARE
 
Iarna gândeşte
rar despre noi.
 
Te respir,
mă respiri
şi totul
capătă formă.
 
Gânduri risipite
se topesc
pe zăpadă.
 
 
DECEMBRIE, ÎN AMURG
 
Ascunde-ţi privirea
de heruvimii
însetaţi de răzbunare.

Cerul se deschide
oblic…
Amurg carnal
şi alb imaculat

– zăpada troienind gânduri
despre tine… 
 
 
SFÂRŞIT
 
Răsucisem ostentativ
în mine
ultimele tale cuvinte,
ca un cuţit
în carne.
 
Nu a curs sânge.
 
Pe retină
doar, au zâmbit
câţiva nori
a toamnă…
 
 
PROBA CÂNTARULUI
 
Înfăşurat
în sârmă ghimpată,
 
sufletul
cântăreşte
întotdeauna
mai mult
decât
propriile-ţi gânduri…
 
 
ÎN PORT
 
Clipesc secunde
indulgent
la limita uitării.
 
În rada portului
vaporul cu naufragiaţi
ancorând…
 
Noaptea
miroase
bolnavă
a toamnă.
 
 
VIA DOLOROSA
 
Şi eu l-am văzut
pe Iisus
purtând  
pentru noi
crucea.
 
Nici El
nu mai ştia
de-i evreu sau creştin…
 
Pe Via Dolorosa
 
El – Fiul lui Dumnezeu.
 
 
TRAVERSE
 
În trenul
ce taie noaptea
în două
gândurile se confundă
cu aripile
unui înger amnezic.
 
Le simt reci
pe traversele sufletului
într-o gară pustie…
 
 
 
TRECERE
 
Respirăm rar
eterul umbros
al morții.
 
S-a adâncit
toamna.
 
Podul de fier
– peisaj decadent…
 
 
EFECT
 
Retrăiesc
propria-mi naștere
 
– între cuvinte…
tribut carnal.
 
 
VEGHE
 
Cerşim
toamnei decenţă.
 
Aprindem flăcări
albe şi flăcări
negre
pentru gândurile
noastre
 
– îngeri ostracizaţi
în grădinile
Ierusalimului…
 
 
IDOL
 
Gândurile tale
păsări de lut
izbind cu aripile
retina tâmplei.
 
Mâinile mele
te cunoşteau
 
– ţi-au frământat
chipul
din lut…
 
 
SEMN
 
Cad pietre din cer
în freamătul
arhanghelilor.
 
– Să ucidem timpul!
(îşi spuneau ei)
 
Sărutul lui Iuda
e semnul…
 
 
ZIDURI
 
Nu construi castele
de nisip în nori. 
Eşti încă departe
şi sub cuvinte
ziduri de piatră
se înalţă
între noi…
 
 
AMURG
 
Se prăbuşesc norii
peste carnea ta crudă
femeie fără nume…
 
Amurgul e aproape
 
– freamăt de săbii
şi îngeri
cu aripi de rouă
dansând.
 
 
VEDENIE
 
Nu mai am sânge.
Din mine curg gânduri
 
– înăbuşit respir
eterul toamnei –
 
ca o vedenie
în Noaptea Sf. Andrei…
 
 
LUMINI ŞI UMBRE
 
Cu mâna ta
desenez sentimente.
 
Lumini şi umbre
smulse
din grotele
Altamirei
încă respirând
cenuşa extazului…
 
 
RECVIEM
 
Inorogul îmblânzit
adulmecă iarba
încă verde
a pajiştei
 
– o nouă zi fără tine,
dar totul capătă sens. 
 
În colbul copitei
recviemul uitării
se pierde abrupt.
 
 
DACTILOGRAFIERE
 
Clipele sângerând
peste coroana de spini
 
– o altă aură
a celui
pironit pe cruce.
 
Dumnezeu fiul
a înviat
pentru că aşa
i se hărăzise*
în scenariu…
 
(* dactilografiat)
 
 
SENTIMENTE ÎN RENOVARE
 
Ca într-o gară,
îmi vin şi îmi pleacă
muze.
 
Bagajele lor
sunt gânduri
de poet,
cu sentimentele
în renovare…
 
 
RECURS LA PENITENŢĂ
 
Mi se prelinge
rugină
pe retina
ca de fier vechi
şi moliile
îmi macină tâmpla.
 
Condamnat penitenţei,
mă supun
ţie…
 
 
BALADĂ
 
De gânduri
mi-e trupul
ca de plumb.
Ca o armură
ce striveşte şi cal
şi călăreţ.
Blazon al tristei figuri
cu o batistă albă
în mână…
 
 
PLÂNGEŢI PENTRU ÎNGER
 
Aţi atins
aripa unui înger captiv?
 
I-aţi cunoscut durerea
închis în colivie?
 
Plângeţi pentru el…
Va muri.
 
 
ZBOR METALIC
 
Iubitei mele
îi cresc
din omoplaţi
aripi.
 
Metalic,
zborul îi este
mereu frânt
de nimbul
ce i l-am aşezat
pe creştet…
 
 
BOLNAV FĂRĂ TINE
 
Mi-e sufletul trist.
Bolnav fără tine şi oblic.
 
Inimi de împrumut
nu voi confecţiona,
căci foarfeca
e la tine
şi clipele sângerează
în răstimp…
 
 
TRECUTUL, CA ZID
 
Nu pot să construiesc
din trecut
un zid între noi.
 
Măcar o fereastră
sau un ciob de geam
voi ciopli
în tâmpla mea stângă…
 
 
NU PLOUĂ A TOAMNĂ
 
E târziu de noiembrie,
dar nu plouă
a toamnă,
ci a tot ce e în jur.
 
Plouă confuz
despre noi
 
– distanţa ce doare
a rană
de inorog îmblânzit… 
 
 
NOIEMBRIE 9
 
Astăzi
păsări albastre
au zburat cerul
printre aripile lor.
 
Iubita şi-a spălat
păcatele
tulburând apele
bătrânului Acheron.
 
La garderoba Raiului
curcubeul
şi-a uitat pălăria
de fetru.
 
 
 
 
Anunțuri