Ne reîntoarcem de unde am plecat?

Pentru o scurtă perioadă de timp, s-a vorbit despre creşterea economiei. După instalarea noului guvern s-a aşezat din nou liniştea și nu mare ar fi surpriza să aflăm că suntem din nou în recesiune, aceasta după ce actualul premier a declarat că nu exclude amânarea unor măsuri ale fostului guvern, sau tăieri de salarii. Altfel spus, ne reîntoarcem de unde am plecat în urmă cu cinci ani. Dacă analizăm atent situaţia României astăzi, vom remarca faptul că ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de transformări și de căutări politice, economice, sociale, dar mai ales de găsire a soluțiilor. Acest lucru este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească.

Avem guvern de tehnocrați, dar „strada” nu este nici de această dată mulțumită. Vă întrebați probabil ce anume îi poate mulțumi pe acești cetățeni care, fără nicio cultură politică sau economică, sunt atât de ușor de instigat, sau după caz, de amăgit cu lozinci despre statul de drept și democrație.

Apoi să nu uităm încă vreo două-trei amănunte. Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat politica aceluiaşi pe loc repaus. Ţara noastră nu era evident pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situaţie să adâncească lipsurile şi insuficienţele. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească, în ciuda creșterii anunțată de guvernul Ponta nu este încă sustenabilă. Fie că ne place sau nu, România funcţionează astăzi pe datorie.

Sunt voci care susţin vehement că este chiar mai rău. Iată exemplul Gorjului, un judeţ oarecare al României, care până să resimtă efectele capitalismului avea: fabrică de cauciuc, fabrică de sticlă, fabrică de ţigarete, fabrică de pâine, fabrică de cărămidă, fabrică de mobilă, fabrică de gheaţă, fabrică de ciment, fabrică de confecţii, fabrică de lapte, complexe zootehnice şi lista poate continua.

Cum au dispărut toate acestea? Desigur întrebarea este una retorică, iar Gorjul este doar unul dintre exemple. În tot acest timp, România, s-a vândut ieftin, pe bani puţini, atârnând pe talerul unei balanţe în care totul este de vânzare. S-a vândut flota naţională, s-au vândut societăţi (industriale, comerciale) pe nimic, doar-doar companiile mari vor veni să investească aici, s-a vândut și încă se mai vinde chiar şi pământ românesc. Negustorii nu tocmesc, nu negociază, doar vând. Suntem curioși, când o să vândă şi simbolurile naţionale? Desigur, pe doi bani, ca să nu ieşim din tipar.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s