La Ierusalim…

     „Ca să ai o imagine de ansamblu asupra Ierusalimului trebuie să-l priveşti în lumina dimineţii de pe Muntele Măslinilor” – mi-a spus înainte de a pleca în Israel unul dintre apropiaţii care, în urmă cu mai mulţi ani, mersese în pelerinaj la Locurile Sfinte. Nimic din ceea ce ştiam despre oraşul Ierusalim nu avea să se compare cu impresiile de după vizitarea aşa-numitei „cetăţi vechi” considerată sfântă de iudei, creştini şi musulmani deopotrivă.    

     Împărțit după o tradiție seculară în patru zone: „iudaică”, „creștină”, „armeană” (armenii fiind, de fapt și ei creștini) și musulmană, oraşul vechi al Ierusalimului a avut de suferit înfrângeri şi cuceriri din partea unor imperii şi regate: egiptene şi asiriene, babiloniene şi persiene, greceşti şi romane, bizantine şi arabe, şi chiar de cruciaţi. Toţi aceştia, rând pe rând, l-au cucerit şi l-au stăpânit, l-au jefuit şi dărâmat, în veacuri diferite. Aceste urme se văd şi astăzi, căci Ierusalimul, dincolo de imaginea „cetăţii sfinte” este o parte importantă din istoria sângeroasă a omenirii. Iată pentru ce, acest oraş, nu numai că a fost, dar este şi continuă să fie în istorie şi dincolo de istorie. Originea Ierusalimului se pierde în negura vremii. Descoperirile arheologice au putut stabili că prima fundaţie urcă până la începutul celui de-al treilea mileniu î.d. Hr., descoperindu-ne un oraş vechi de peste cinci mii de ani.

     Niciun alt oraş al lumii nu a cunoscut, de-a lungul timpului, atâtea denumiri cu câte a fost personificat Ierusalimul din marea nevoie de a-i găsi unicitatea. Iată doar câteva dintre acestea: Oraşul Păcii, Oraşul Mântuirii, Oraşul Sfânt, Oraşul Domnului, Oraşul Dreptăţii, Oraşul Credinţei, Oraşul Splendorii sau Oraşul prin excelenţă. Arabii l-au numit al Quds (al – Sharif) – sanctuarul nobil.

     Poate nu întâmplător iată, singurul neintrat în conflictul arabo-israelian a rămas numele oraşului ca simbol al sfinţeniei. De pe înălţimea colinelor sale incendiate de crepusculul atâtor veacuri, Ierusalimul nu aşteaptă, ci propune sau mai bine zis provoacă spre o reconsiderare profetică a simbolului cuprins în semnificaţia etimologică a numelui său.

(noiembrie 2010)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s