Unde ne este locul…

După semnarea Tratatului de aderarea al României la Uniunea Europeană, de la Bruxelles, oficiali ai U.E. se declarau surprinşi de procentul extrem de ridicat, în jur de 70%, al populaţiei din România care declara că doreşte integrarea în structurile europene. Astăzi, aceiaşi oficiali ar fi, probabil, extrem de surprinşi să afle că 70% din cei 70% (sic!) nu cunoşteau ce înseamnă Uniunea Europeană: impunerea unui deficit bugetar de maximum 3%, sau a unei rate a inflaţiei de sub 10%; cât de stricte sunt rigorile impuse de U.E. în privinţa liberalizării preţurilor, a importurilor şi exporturilor; ce efecte va genera accelerarea procesului de restructurare a economiei, prin valurile de disponibilizări. Niciodată nu e prea târziu…

După două decenii de capitalism şi democraţie şi perioada ultimilor patru ani în care foştii guvernanţi au ajuns să jignească orice român care îşi striga disperarea, românii par să fi deschis ochii. Până astăzi, de fiecare dată cetăţeanul a închis ochii şi a aplicat oblic ştampila rotundă, atât cât conturul acesteia să se încadreze în chenarul electoral. Marea familie a fostei guvernări, cu mercedes-uri clasa S şi genţi Louis Vuitton a sfâşiat o Românie peticită economic după aderarea la Uniunea Europeană. Obscen, trist şi incredibil… ne-am meritat torţionarii.

Cât suntem de săraci ştim şi singuri, fără să mai arate Uniunea Europeană cu degetul. Cel puţin nu suntem singurii est-europeni cu această problemă şi împărţim frustrarea cu vecinii bulgari. Slujba, partenerul de viaţă şi locuinţa sunt cele mai importante elemente ale unei vieţi bune pentru români, după cum arată un studiu întocmit de Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă. Este curios la prima vedere cum ştiu străinii, mai bine decât noi, cu ce probleme ne confruntăm şi de ce avem nevoie. Dar nu aceasta ar fi neapărat problema care să necesite tratarea cu antinevralgic sau, ştiu eu, orice alt tratament recomandabil pentru legarea la cap, atunci când te doare cotul (sic!).

Un comentariu la “Unde ne este locul…

  1. marius adrian spune:

    Suntem prea mândri de statutul nostru de cetăţeni europeni spre a mai pune mâna pe ancestrala sapă cu mâner de lemn. Mai bine furăm tot ceea ce se mai poate fura pentru un pahar de ţuică după care stăm pe margine de drum lamentându-ne că nu avem de nici unele şi aşteptând să vină aleşii -locali sau centrali-să ne scoată apa şi noroiul din curţi ori să ne dea zăpada jos de pe case şi la o parte din gospodărie. Hai noroc, Românie, mânca-ţi-aş!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s