EDITORIAL: Criza soluţiilor spoită în alb

Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 22 de ani, democraţia românească dă semne de oboseală, în loc să se consolideze. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice este la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică, de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, în timp ce opoziţia ia forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.

Ce vor atunci românii? Cu siguranţă nu o societate controlată de un stat atotputernic, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase, constituie obiectivul de perspectivă. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că „ar fi o eroare ca eşecul politicilor de dreapt din România să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” Ca întotdeauna specialiştii spun totul şi nimic.

Suntem parcă mult prea dezamăgiţi însă de actuala clasă politică şi de sistemul care a împins România într-o criză generală fără precedent. Nu parcurgem doar o criză economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire.

Ce sunt de fapt schimbările la nivelul conducerilor instituţiilor legislative ale României sau suspendarea preşedintelui? Soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de tare precum lipsa de onestitate, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii.

Şi totuşi… vara asta se poartă alb. Proaspăt debarcaţi din funcţiile de conducere ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, cu un preşedinte suspendat, PDL-iştii au devenit peste noapte specialişti şi în „trand-urile fashion” ale verii. După ce au văzut negru în faţa ochilor (sic!), aceştia recomandă românilor pentru „sezonul de suspendare” nonculoarea alb. Conform previziunilor, Traian Băsescu, cel care din nou îşi doreşte Parlament unicameral ca şi în timpul suspendării din 2007, va ieşi însă pentru întâia oară pe locul doi şi nu oricum, ci concurând singur. Îmi place să cred că această criză a soluţiilor din România, spoită cu albul îmbâcsit al tupeocraţiei, va dispărea începând cu 29 iulie 2012.

      

Un comentariu la “EDITORIAL: Criza soluţiilor spoită în alb

  1. vorbeacide spune:

    Daca o sa ne ducem la referendum o sa fie un real succes ziua de 29 iulie,dar daca o sa dormim pe noi nu o sa fie,ci o sa fie o zi catastrofala din toate punctele de vedere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s