La marginea Europei

La aderarea României în Uniunea Europeană au existat numeroase raţiuni geopolitice. Ne-am trezit apoi în opinci şi flămânzi într-o Europă care ne-a ridiculizat ori de câte ori a avut ocazia. Am plecat capul şi umili am mers mai departe. Teoretic problema era una simplă, dar privind lucrurile din altă perspectivă, mentalitatea nu s-a schimbat, iar nivelul de trai nu a crescut prea simţitor în ultimii ani. Din contră s-a simţit un regres. Şi toate acestea doar pentru că, în 20 de ani, nu am reuşit să ne aliniem noilor standarde.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este, într-adevăr, a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlinii însă niciodată. Adevărul este că, de 20 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele. Şi aici va rămâne pentru foarte mult timp.

La nivelul Uniunii Europene, ţara noastră nu a fost nicicând un bun exemplu, doar că este nevoie de noi acolo. România se împrumută astăzi în stânga şi dreapta, uitând probabil că orice împrumut trebuie restituit şi cu dobândă. Cei care se fac a nu pricepe cum stă această treabă, adică membrii fostului guvern Boc, dar, se pare, şi membrii guvernului Ponta, ne afundă în datorii pe care nici şapte generaţii de azi înainte nu le vor putea onora. Cum România oricum nu mai poate fi adusă, din punct de vedere economic, la linia de plutire, ne putem reprofila pe turismul subacvatic promovat în urmă cu un an de Elena Udrea.

După 20 de ani de democraţie, prost înţeleasă, consecinţele sunt aşadar greu de suportat. S-au adaptat doar politicienii şi cei care au ştiut să facă afaceri cu statul. Restul încearcă din răsputeri să supravieţuiască. Veniturile populaţiei sunt însă rezultatul „perpetuării ineficienţei în economie”. Se afirma pertinent că pentru a tinde la statutul categoriei sociale de mijloc, ar trebui să avem salarii de 2.000 – 3.000  lei. Înţelegem deci, că în România, mai mult de două treimi din populaţie trăieşte la limita (sub)existenţei, din moment ce salariul minim pe economie abia depăşeşte 600 lei. Dar cât suntem de săraci ştim şi singuri, fără să mai arate Uniunea Europeană cu degetul. Într-un moment izolat de sinceritate, „cineva” recunoştea sfidător: „Veniturile sunt prea mici, corupţia prea mare”. 

Un comentariu la “La marginea Europei

  1. vorbeacide spune:

    Sa nu fie mai rau de acum inainte!Totul se poate schimba peste noapte si nu stiu daca in bine sau in rau?O sa vedem ce o sa urmeze de acum inainte si sper sa urmeze ceea ce trebuie si anume normalitate.Avem nevoie de normalitate in aceasta tara ca de aer,astfel vom ramane la sapa de lemn si nu stiu cat de bine va fi acest fapt ingrozitor!Prostia galopanta se pare ca nu ne paraseste in aceasta tara,ea sta alaturi de noi si noi alaturi de ea!Sper sa scapam o data si o data de aceasta presiune a prostiei galopante?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s