Despre cum se fură şi morţii în România

Nu mică le-a fost surprinderea enoriaşilor unei parohii să afle că de ceva timp, parohia lor a fost împărţită în două. Pentru că tot aveau două biserici, una capelă, mai degrabă, căci tot era în incinta cimitirului, mai marele peste mitropolie s-a hotărât să facă două parohii. Cum în realitate acesta vroia să pună prea sfânta-i mână pe o parte din averea parohiei şi oamenii, simplii enoriaşi, s-au opus, presfinţitul a recurs la principiul „divide et impera” şi parte din avere a revenit celei de-a doua parohii. Nu a contat că la mijloc era şi testamentul unei vechi familii boiereşti, care dona întreaga avere bisericii din parohie. Înaltpreasfinţia sa nu s-a lăsat înduplecat nici de rugăminţile bătrânilor, legaţi de vechea rânduială, şi care acum aprind lumânări la capul morţilor lor în altă parohia. Aceasta e astăzi România, ţara în care se fură şi morţii. Ce blesteme răscumpărăm? Şi cum timpul nu s-a oprit în loc, după un an, morţii tot în parohia vecină au rămas.     

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s