Se caută soluții!

O simplă radiografie a economiei arată că România nu are la ora actuală prea multe surse financiare la dispoziţie pentru a finanţa o creştere economică sustenabilă, exceptând fondurile europene, unde evoluţia nu a fost cea dorită sub guvernul Cioloș. Cu toate acestea, țara noastră trebuie „să producă” repede niște bani. Asigurări din partea noului executivului există și pentru o perioadă țin de cald celor vizați de majorările salariale și la pensii. 

Actualul ministru al Economiei, Alexandru Petrescu, fostul director general al Poștei Române, și președinte al Consiliul de Administrație al CFR Călători, cu dublă cetățenie româno-britanică, declara de curând că va acorda o importanţă mai mare mediului de afaceri, iar soluţiile viabile vor fi rezultatul dialogului cu patronatele, mediul academic şi specialiştii în domeniu. Până acum, toată lumea s-a priceput la vorbe, dar când a fost vorba de fapte s-a practicat același joc de gleze. Rămâne să vedem ce măsuri ferme va lua noul ministru  licenţiat în economie la Universitatea din Wales, specializat în „Business Administration”. Recunoaștem că studiile și funcțiile de până acum îl recomandă, iar România va traversa o perioadă în care are nevoie de soluții reale.

Dacă ar fi să analizăm evoluţia economiei româneşti, în ultimul an în raport cu media Uniunii Europene, industria rămâne, în continuare, singurul sector care a prezentat o creştere, fiind nişa prin care România a beneficiat de efectele revenirii mai rapide a cererii externe. Creşterea sustenabilă viitoare va trebui, aşadar, să se bazeze pe industrie şi exporturi, fără a neglija însă cererea internă. În anii următori există perspective de creştere a sectorului construcţiilor pe seama lucrărilor de infrastructură demarate de autorităţi şi în cazul dezvoltării de parteneriate public-private. Avem nevoie de proiecte internaționale și parteneriate cu o serie de firme, lideri mondiali dispuși să investească în România.

În ceea ce priveşte comerţul şi serviciile financiare-imobiliare, acestea vor înregistra creşteri modeste pe termen mediu, deoarece consumul privat va rămâne afectat de mecanismele financiare, în condiţiile în care ritmul de creştere al veniturilor va fi dublat de creșterea cheltuielilor.

Ministrul Economiei, Alexandru Petrescu, a susţinut la instalarea în funcţie, că printre priorităţile sale se numără simplificarea legislaţiei, absorbţia fondurilor europene şi dezvoltarea de noi capacităţi industriale prin exploatarea de resurse minerale. Unul din principalele motoare de creștere a PIB-ului, industria, datorită calificării forţei de muncă şi costurilor reduse cu producţia, va rămâne în continuare să susțină economia, în discuţie intervenind şi amplasarea strategică a ţării noastre. Poate tocmai aceasta este cheia în care noul executiv va trebui să marșeze spre un trend ascendent al economiei pentru următorii ani.

Cartea „Carol I al României. Un monarh devotat”, lansată la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni a găzduit, joi, 12 ianuarie, un eveniment editorial de anvergură prin amplitudinea personalității personajului prezentat, erudiția autorului, seriozitatea și aplecarea spre trecut și mai ales cultura istorică a auditoriului. Lansarea cărții „Carol I al României. Un monarh devotat”, scrisă de profesorul universitar doctor habilitat Sorin Liviu Damean, s-a bucurat de atenția unui public avizat, cunoscător al subiectului, a cărui prezență confirmă interesul pentru reperele reale ale istoriei românești.

I-au fost alături reputatului istoric, născut la Iași, dar cu o carieră universitară desăvârșită la Craiova, directorul general al Muzeului Național Cotroceni, Liviu Jicman, precum și doamna Ștefania Dinu, directorul adjunct al muzeului, în calitate de amfitrioni ai evenimentului.  

Lucrarea pe care distinsul profesor și cercetător Sorin Liviu Damean o propune, se adresează atât specialiștilor, cât și cititorilor obișnuiți, pasionați de istoria modernă a României.  A văzut lumina tiparului la sfârșitul anului 2016, în condiții grafice deosebite, la deja prestigioasa editură „Cetatea de Scaun” de la Târgoviște.

Cu o structură unitară, în șapte capitole, cartea „Carol I al României. Un monarh devotat” prezintă viața și activitatea lui Carol I, cel care, „ca tânăr prinț german, de numai 27 de ani, se hotărâse în 1866 să accepte o adevărată provocare lansată de reprezentanții elitei politice a României: sarcina dificilă de a conduce destinele unei patrii de sorginte latină, pe care nu o cunoștea și care se afla poziționată la porțile Orientului, o țară a contrastelor, cu un trecut cândva glorios, dar și cu un prezent marcat de statutul de vasalitate față de Sultanul otoman, cu aspirații occidentale, dar cu moravuri orientale. În cei 48 de ani de domnie, monarhul nu se va limita la un rol pasiv, decorativ, ci, dimpotrivă, se va implica activ în diferite sfere de activitate ale societății românești”, așa cum relatează istoricul Sorin Liviu Damean, în lucrarea sa.

Un „veritabil model de om de stat”, dovedind în dese rânduri echilibru,  moderație, prudență sau cumpătare, Carol I s-a impus ca un monarh devotat țării și națiunii.  În anul 2016, când s-au împlinit și 150 de ani de la „instituirea  dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen la Tronul României și a regimului monarhiei ereditare constituționale”, autorul lucrării lansate de curând la Muzeul Național Cotroceni, a consacrat iată, o lucrare biografică dedicată monarhului de origine germană care „nu s-a mulțumit cu cucerirea independenței, ci a căutat să sporească prestigiul statului român”.

Cartea pe care dl. profesor Sorin Liviu Damean o propune cititorilor, este rezultatul unor preocupări mai vechi în direcția subiectului tratat de domnia sa, concretizate de-a lungul timpului prin susținerea unei teze de doctorat, tipărirea unei lucrări monografice, numeroase studii și articole ce tratează „România modernă și monarhul care i-a condus destinele în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX”.

Sunt acestea, și multe altele, motive întemeiate pentru a vă invita să citiți o carte scrisă nu doar cu acribia specifică unui istoric reputat, ci și cu condeiul celui ce înțelege devotamentul unui monarh care „s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit” (Testamentul Regelui Carol I).

prof. Andrei Popete Pătrașcu

carte-damean

Terapie cu fân

În urmă cu peste o sută de ani, legendarul Dincă Schileru, deputat al țăranilor din Gorj, blama vehement de la tribuna Parlamentului, importul de fân din Austro-Ungaria. Astăzi statul român, la fel ca în 1887, importă fân,  calitate superioară, tot unguresc.  Ne-am întors și din această perspectivă cu peste un secol în urmă, dar tot răul spre bine. Terapia cu fân pare cea mai bună metodă de relaxare, ne asigură specialiștii naturiști. Este gratuită. Nu aveți nevoie decât de o cadă de lemn și mult fân uscat, pentru a vă asigura liniștea interioară.  Vă așezați în fân și meditați. Chiar ne surprinde că cei de la Ministerul Sănătății au uitat să recomande românilor băile cu fân. Oricum, doar astfel de terapii și remedii ne mai putem permite, nu?

Despre gheață și principii fracturate

Mi-e sufletul în ghips. A căzut pe gheața conștiinței și nimeni nu i-a întins o mână, să-l sprijine măcar. Și-a fracturat vreo trei principii, despre iubire, viață și oameni, iar mai apoi, ca un făcut, s-a îndrăgostit de tine. Mi-a spus că-i ești sortită și că așteaptă să-și scoată ghipsul, să te invite în oraș. Că va păși acum cu grijă. N-ar vrea ca amândoi să alunecați, să stați în ghips cu noi principii fracturate.

(A.P.P.)

„Minunile” din România lui Dragnea & comp.

După un scurt inventar al problemelor de la fiecare minister, guvernul condus de Sorin Grindeanu, urmând directivele președintelui PSD, Liviu Dragnea, a trecut la adoptarea unor acte normative, care i-au lăsat chiar și pe contestatari cu gura deschisă, așa încât o nouă întrebare îi macină pe unii și alții: de unde bani?

Mai că am crede într-o înțelegere secretă dintre Dragnea și Putin pe tema tezaurului României, văzând dărnicia cu care guvernul proaspăt uns împarte în stânga și dreapta majorări salariale și la pensii, scăderi de impozite și anularea a sute de taxe. De unde bani pentru toate acestea, ne întrebăm firesc, cunoscând că România are în prezent un deficit bugetar de 3,5% din PIB și o creștere economică realistă, puțin peste 4%. De unde, de neunde, actualul guvern trebuie să găsească bani pentru a-şi îndeplini promisiunile electorale, păstrând finanţele publice în echilibru.

Privit de acum ca un veritabil Mesia, de către electoratul de stânga, Liviu Dragnea a dat o lovitură de grație și Fondului Monetar Internațional, care recomanda României să amâne sau chiar să anuleze măsurile fiscale promise, pentru a se putea face economii la buget şi a se readuce datoria publică pe un trend descendent. Probabil în aceste zile, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România, Reza Baqir, este de-a dreptul șocat de măsurile noului guvern. În ciuda intervenției sale și a recomandărilor, România pare să se reinventeze într-un climat de prosperitate și liniște socială. Nu știe însă nimeni ce se ascunde în spatele acestei noi realități care dă frisoane unora și îi face pe alții să exulte.

Sigur sunt și voci care contestă toate cele întâmplate în ultimele zile, printre cei vizați aflându-se și Mugur Isărescu, cel care nu știm sigur ale cui interese le mai reprezintă. Declarațiile guvernatorului BNR atenționează că prețurile ar putea crește din cauza incertitudinilor privind bugetul pe acest an, dar nu explică și de ce România nu primește dobândă pe rezerva de aur românesc păstrată în Anglia și tranzacționată pe piață. E curios cum, acest personaj de Lojă Masonică, conduce din 1990 BNR, fiind cel mai longeviv șef de bancă centrală din lume. 

Alături de el, în corul celor care critică majorarea veniturilor, sunt desigur și alții, adversari ai PSD și ALDE, uitând că și ei vor beneficia de măsurile fiscale ale  noului guvern. În curând vom afla și de unde vor veni banii pentru toate „minunile” din România lui Dragnea & comp.

 

În curând, ediția a III-a a unei cărți de suflet pentru gorjeni

paper

Se află deja sub tipar, la Iași, o nouă ediție, revăzută și adăugită, a cărții „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului”.  Ediția a III-a a lucrării s-a impus ca o necesitate în anii din urmă, „Brand-ul Dincă Schileru” accentuându-se promițător, grație evoluțiilor social-politice post-decembriste, când libertatea de exprimare face loc reevaluării personalităților locale, uitate, chiar ignorate, în anii cultului personalității (nu numai din vremea lui Ceaușescu!). Este, chiar numai acesta,  un motiv suficient pentru care am purces la o nouă documentare, respectând forma structurală a debutului nostru din 2010.

Ne-au impresionat și impulsionat, totodată, în ultima vreme, amplasarea unei stele pe „Aleea Celebrităților” din Târgu-Jiu, în memoria lui „Nenea Dincă”, precum și realizarea în 2016 a unui monument la Schela, de către venerabilul profesor universitar I. Dijmărescu, pe locul unde odinioară se afla casa natală a „eroului” nostru. Asemenea gesturi, suntem siguri, se vor amplifica și vor contribui la reconturarea pe harta țării a unui spațiu al reconsiderărilor istorice.

Avem speranța continuării travaliului nostru de către tinerii istorici ai Gorjului, județ generos cu talentele, așa încât modelul „gorjeanului pandur” să-și amplifice efectele în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Dincă Schileru, „citit” atent, în cheia vremurilor noastre, poate oferi șansa unui trai îmbelșugat și liniștit. „Capitalismul” promovat de afacerile sale, exprimările parlamentare pitorești, dar la „obiect”, generozitatea față de semeni, respectul pentru istorie și tradiții, evlavia sa, nu pot fi oare acceptate ca repere morale ale gorjenilor?

Vă invităm să citiți în curând, cu atenție, o carte, deloc ușoară pentru cei mai puțin familiarizați cu Istoria modernă a României. Dincă Schileru este simbolul unei generații în schimbare, cum se dorește a fi și cea din zilele noastre. Nimic nu se face „bătând din palme”, efortul constant fiind cheia progresului în toate timpurile. Acasă, în Gorj, peste munți, în Transilvania, la București, în Parlament, în afara fruntariilor, cu oferte locale, Dincă Schileru a trăit pentru el, dar și pentru semenii săi. Cât a reușit? Cu siguranță, suficient de mult, ca să poată deveni o „legendă” a locului. Dacă dorim să-i urmăm exemplul, este la îndemâna fiecăruia dintre noi.

Calităţi şi defecte

Poţi să placi persoanelor pe care le întâlneşti, să ai  succes  după  succes, să  uluieşti  lumea  cu  inteligenţa ta, dar toate aceste calităţi „sociale” nu-ţi permit totuşi să fii  îngăduitor cu propriile tale defecte. Căci acel „cunoaşte-te pe tine însuţi”, celebrul epigraf gravat pe templul  lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat cu toate că e un  examen, dintre cele mai severe, la care trebuie să te supui permanent. Calităţi şi defecte: virtuţi – vicii, dărnicie – avariţie, recunoştinţă – nerecunoştinţă, sinceritate – făţărnicie, cinste – hoţie, cuvânt de onoare – călcarea jurământului, discreţie – indiscreţie, politeţe – insultă, moderaţie – exagerare, ascultare – neascultare, economie – risipă, stăpânire de sine – mânie, răbdare – grabă, curaj – laşitate ş.a.m.d. Avem cu toţii calităţi şi defecte. Unii mai multe, alţii mai puţine. Conştientizând că nu suntem perfecţi, ajungem să înţelegem că perfectibilitatea este un obiectiv pe care omul îl urmăreşte întreaga sa viaţă. Şi tocmai pentru că adesea este întruchipată, perfecţiunea este un cumul de calităţi. Nu a ajuns nimeni însă la perfecţiune, dar ne imaginăm adesea cum arată „perfecţiunea întruchipată”.