PSD contra PSD

Că lucrurile bune nu se mai fac „cu răbdare și în echipă”, așa cum suna un slogan electoral acum vreo două-trei săptămâni la Târgu-Jiu, ne-am convins și noi de curând. De departe cel mai mediatizat subiect al săptămânii îl reprezintă scandalul din interiorul Partidului Social Democrat, care aici, la Gorj, naște pasiuni, orgolii dar și un soi de servilism pe care, dacă nu am știi cum stă treaba, l-am pune pe seama clevetitorilor.

Și toate acestea, doar pentru că în România anului 2017, nu parcurgem doar o perioadă de post-criză economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire, sau au fost transformate în unele de compromis. Vorbim despre  soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de lipsuri precum onestitatea, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii. Toate acestea la un loc au generat și conflictul deschis dintre Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu, cel din urmă lăsând să se înțeleagă că în acest moment Partidul Social Democrat se confruntă cu un fel de război de gherilă din care niciunul nu are de câștigat, ci dimpotrivă. La drept vorbind cei care jubilează sunt desigur președintele Iohannis, Traian Băsescu și chiar Kelemen Hunor, dar fiecare dintre aceștia mânat de interese proprii.

Este pentru prima oară în istoria României, când un partid politic, indiferent de ce jocuri face, depune o moțiune de cenzură contra propriului guvern. Iată cum Liviu Dragnea, din teama de a nu rămâne în manualele de istorie, a reușit să aducă Partidul Social Democrat într-o situație demnă nu de istorie, ci de tratatele de patologie.

Excluderea lui Grindeanu și demiterea Guvernului de către PSD au împărțit partidul în două, unii social-democrați nefiind de acord cu deciziile conducerii, alții, servili, strângând rândurile în jurul intereselor „tătucului Liviu”. Adăugând la acestea reactivarea lui V. Ponta și numirea sa în funcția de secretar general al guvernului, vehicularea unor nume precum Năstase sau Geoană, dar și dezvăluiri „pe surse” din culisele conflictului, au făcut din tot acest „spectacol made in PSD”, o tragi-comedie mioritică, cu atâtea „News Alert” și „Breaking News”, transmise live, chiar și pe facebook, încât până și seniorului Ion Iliescu îi vine să dea „Block PSD!”.

Economia românească și standardele Uniunii Europene

De curând, reprezentanţii guvernului Grindeanu şi oficialii F.M.I., alături de cei ai Comisiei Europene au avut o „întâlnire de lucru” pe teme economice actuale. S-a subliniat încă o dată că dezechilibrele economice pe care le-am contabilizat în ultimii ani, atrag atenţia că în România ultimilor ani nu a existat o piaţă funcţională. Exporturile şi investiţiile sunt încă deficitare, iar consumul, principalul motor al creşterii economice în ţara noastră, nu este deocamdată funcţional, după standardele Uniunii Europene.

Cu toate acestea, oficialii internaționali se fac că uită un detaliu: în timp ce marile puteri economice şi-au rezervat supremaţia în industrie, agricultură şi servicii,  României i s-a impus în realitate consumul. Mai ştim şi că fostele guverne le-au promis membrilor comisiei F.M.I., de fiecare dată, că vor respecta angajamentele asumate în relaţia cu F.M.I. şi Comisia Europeană. Concluzia? Cine pe cine păcăleşte… Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat aceeași politică, adică… pe loc repaus. Ţara noastră nu era pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situaţie să adâncească lipsurile şi insuficienţele. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească funcţionează astăzi pe datorie și o va face în continuare pentru mulți ani.

Că F.M.I. nu ştie nimic despre economia românească, este o altă problemă. Mai grav este că nici „specialiştii” noștri nu par să fi avut sau să aibă cunoştinţe temeinice despre economia României. Cert este că am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate şi suprafeţe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbelişte. Toţi aceştia, de la reprezentanţii F.M.I. la specialiştii români, trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înţeleg şi nici nu par dornici să înţeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme.

În plus, de câțiva ani buni, reprezentanții F.M.I. în România, îşi tot exprimă opinia despre situaţia economică a României, ca fiind la „recuperare intensivă”. În realitate, rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe multe uşi a început să apară scris cu majuscule: faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei, în ţări precum România?

Când vom avea turism decent în România?

Ne întrebam, retoric desigur, și cu alte ocazii, de ce în România anului 2017, turiştii străini evită țara moastră, sau de ce românii preferă staţiunile din Bulgaria şi Ungaria. Cunoaştem răspunsurile, dar parcă preferăm să evităm formularea lor. „Avem o treime munţi, o treime dealuri, o treime câmpii, litoralul Mării Negre şi Dunărea”, se afirma la un momendat, cu referire la potenţialul turistic al României. Teoretic există adevăr în această afirmație, turismul putând să ajute la creşterea economică a României, însă doar pe hârtie.

Atunci când ridici ochii de pe harta turistică, pliante, sau GPS, constaţi că realitatea este cu totul alta, dar nu vom detalia acum lucruri pe care cu siguranţă deja le cunoaşteţi. Iată de ce credem că nu turismul este cel care poate salva România. Și în acest domeniu este nevoie de „profesionalişti” şi „specialişti” care să vadă dincolo de propriul interes.

Există desigur şi optimişti. „Începem să fim activi chiar şi în România”, declarau de curând specialiștii în domeniu turistic, precizând că țara noastră a implementat politici de susţinere a infrastructurii de turism, pentru că turismul ne poate ajuta la creșterea economică. I-am contrazice puţin pe aceștia, precizându-le că doar din elicopter munţii, delurile, câmpiile, chiar şi litoralul Mării Negre şi Dunărea, arată „splendid”, dar pentru a ajunge la ele, aşa cum încă se prezintă drumurile din România, ai nevoie de cele mai multe ori de nervi de oţel, sau dacă nu, de distonocalm. Nu scriem doar despre starea proastă a drumurilor, ci şi despre faptul că există tronsoane de cale ferată pe care se circulă cu maxim 30-40 Km/oră, în loc de 120-140Km/oră, din cauza infrastructurii prost întreţinută. Că există încă întârzieri, sau că prea multele gropi din asfaltul drumurilor naționale și lipsa unor autostrăzi, fac imposibil un sejur decent în România.

Suntem o țară cu adevărat bogată. Şi la ce ne foloseşte aceasta, s-ar grăbi cei mai mulţi să ridice din umeri. Avem peste 22.000 de monumente istorice (subliniem, doar „istorice”) răspândite pe teritoriul României, dar încă nu am învățat să nutrim respectul care se cuvine față de aceste „mărturii ale evoluției noastre istorice”. Exemplele ar putea continua, turismul în România (dacă putem vorbi de aşa ceva) nefiind încă unul decent, cu atât mai puţin performant, acesta să ajute la redresarea economică a României. Pertinent afirma cineva: „în timp ce în ţările vecine Bulgaria şi Ungaria există turism, în România există doar hotelieri” și nu departe este de adevăr.

 

Expoziție „Iosif Keber” la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”

În cadrul ediției din acest an a evenimentului cultural „Noaptea Muzeelor”, târgujienii au putut admira la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” o expoziție de pictură cu lucrări ale artistului Iosif Keber.
Puțini sunt însă cei care știu că Iosif Keber s-a născut la Târgu-Jiu în 1897, într-o familie de evrei de origine flamandă, a făcut pictură monumentală, gravură, desen, peisaj, portret sau natură statică. Studiile și le-a desăvârșit, însă, în străinătate, acolo unde s-a specializat în pictura bisericească, ajungând să picteze chiar biserici din München și Ierusalim.
Perioada de creație a artistului poate fi împărțită în două mari etape: prima, de tinerețe, în care realizează lucrări în special din domeniul picturii de șevalet și a doua, de maturitate, închinata picturii monumentale, îndeosebi religioase.
Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu.

APP

Plângem după ce-am avut

DSCN0516Vizitam de curând Muzeul Național al Aviației Române din București și dintr-o discuție în alta cu angajații muzeului, mi-am conturat o imagine a ceea ce mai înseamnă astăzi aviația militară română. Când scriem aceste rânduri, România nu are de facto aviaţie de vânătoare şi atac la sol: puțin sub 20 avioane obosite și zero elicoptere de atac și asta după ce în urmă cu doar 4 ani, vindeam o parte din avioanele supersonice de superioritate aeriană MIG-29, care mai bine de un deceniu au fost cele mai moderne avioane militare ale României. Abia de curând flota aeriană militară a României s-a înnoit cu avioanele americane F-16 cumpărate din Portugalia. Numai că așa cum deja știți, avioanele sunt second-hand. Credeaţi că ne vom permite să cumpărăm avioane performante, de ultimă generaţie? Aviaţia română este propriu-zis, la pământ. Anul trecut, piloţii români de vânătoare au zburat puţin sub 30 de ore.

România mai are aproximativ 20 de avioane MIG-21, inclusiv varianta de atac la sol şi dublă comandă, care pot fi ridicate în aer. În urmă cu câțiva ani, s-a încercat achiziţionarea a 24 de avioane, tot second-hand, de la americani. De fapt, avioanele propriu-zise erau oferite gratuit însă României îi revenea sarcina de a plăti un miliard de dolari pentru antrenarea piloţilor, mentenanţă şi upgradare, precum şi pentru adaptarea infrastructurii aeroportuare.

Chiar dacă sunt second-hand, avioanele F-16 cumpărate din Portugalia sunt foarte scumpe. Totuși, fostul ministru al Apărării preciza, în urmă cu câteva luni, faptul că „avioanele la mâna a doua nu înseamnă acelaşi lucru cu o maşină la mâna a doua. Se desface până la ultimele bucăţele de aripi. Când se reasamblează poate fi folosit în condiţii de siguranţă. Avioanele sunt foarte bine întreţinute. Răspundem tuturor directivelor U.E. Ceea ce face diferența în cazul avioanelor de luptă este aparatura de bord upgradată”.

Prostiţi din nou, înghiţim în sec şi ne uităm în zare după avioane. Este însă foarte posibil ca în următorii ani să nu mai avem ce face din RoAF, ramura vânătoare-bombardament. Se doreşte oare distrugerea capacităţii de luptă a aviaţiei române?! Trebuie să rămânem doar o aviaţie de tip „cărăuş”, dotaţi doar cu transportoare, singura ramură a aviaţiei care mai zboară decent?! Sunt, desigur, întrebări la care nu vom primi răspunsuri, dar nu putem rămâne indiferenţi la felul în care se traduce servilismul României în faţa N.A.T.O. şi U.E. Nu ne mai rămâne decât să plângem după ce-am avut și nu am știut să păstrăm.

Evenimente dedicate iubitorilor de istorie, în cadrul Zilelor Municipiului Târgu-Jiu

Societatea de Științe Istorice din România – Filiala Gorj vă propune în cadrul Zilelor Municipiului Târgu-Jiu, organizate de către Primăria Municipiului Târgu-Jiu și Consiliul Local Târgu-Jiu, o serie de evenimente adresate iubitorilor de istorie:

Vineri. 19 mai 2017. ora 11.00.
Sala Maură a Prefecturii Târgu-Jiu
Lansarea cărților: Contribuții la o posibilă bibliografie istorică a Gorjului (autor: Gheorghe Nichifor) și Carol I al României. Un monarh devotat (autor: Sorin Liviu Damean).

Vineri. 19 mai 2017. ora 11.00.
Sala Maură a Prefecturii Târgu-Jiu
Salon de carte istorică gorjeană.

Sâmbătă. 20 mai 2017. ora 9.00
Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” Gorj
Concursul Regional „Moștenirea Magherilor”, ediția a IV-a.

afis