Postat in andrei popete | Lasă un comentariu »
Deşi am avut patru alternanţe la guvernare în ultimii 22 de ani, democraţia românească a dat de nenumărate ori semne de oboseală, în loc să se consolideze. Încrederea publică în instituţiile fundamentale ale ordinii democratice continuă să fie la pământ. Concurenţa sănătoasă a partidelor care furnizează stabilitate politică este înlocuită de conflicte, veritabile lupte de gherilă politică, de „înţelegeri oculte” ale intereselor particulare oportuniste, în timp ce opoziţia ia forma unor facţiuni sectare unite doar de exerciţiul corupţiei şi frica răspunderii penale. Nimic nou până aici, veţi spune, căci toate acestea vă sunt prea bine cunoscute.
Ce vor atunci românii? Cu siguranţă nu o societate controlată de un stat atotputernic, dar nici una aruncată în haos de pieţe dezordonate aflate în goană după profituri mincinoase, constituie obiectivul de perspectivă. Specialiştii s-au grăbit să afirme în ultima vreme că „ar fi o eroare ca eşecul politicilor de drept din România să retrezească din adormire concepţiile falimentare şi învechite despre un stat care naţionalizează economia, dar ar fi o eroare şi mai mare ca statul să asiste pasiv la dezmăţul corupţiei sau al pieţelor nereglementate care distrug peste noapte comunităţi întregi de oameni.” Ca întotdeauna specialiştii spun totul şi nimic.
Suntem parcă mult prea dezamăgiţi însă de actuala clasă politică şi de sistemul care a împins România într-o criză generală fără precedent. Nu parcurgem doar o criză economică, socială, morală şi politică, ci şi una de încredere, de credibilitate, de autoritate şi nu în ultimul rând de soluţii. Acestea din urmă sunt cele care lipsesc cu desăvârşire.
Ce sunt de fapt schimbările la nivelul conducerilor instituţiilor legislative ale României? Soluţiile de compromis ale unei clase politice dominată de tare precum lipsa de onestitate, secretomania, incapacitatea de a produce legi bune, interesele speciale, contractele preferenţiale şi blocarea accesului oamenilor la cei care iau decizii. Ne pricep la tot și totuși la nimic.
Postat in andrei popete | Lasă un comentariu »
De curând Tania Goncea a vizitat unul dintre cele mai spectaculoase orașe din lume și cel mai modern oraș din Orientul Mijlociu: „Dubai, orașul viitorului”, cu o infrastructură inovatoare și clădiri mai mult decât impresionante, high tech, celebre în toată lumea pentru strălucirea și aspectul lor futurist.
Sunt acestea suficiente motive pentru care Tania Goncea propune iubitorilor de fotografie din Gorj, la începutul acestei veri, o expoziție inedită despre orașul creat de șeicul Rashid bin Saeed al Maktoum în Emiratele Arabe Unite.
Postat in andrei popete | Lasă un comentariu »
La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, rostea celebrul discurs în care a exclamat „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!”. Astăzi, suntem independenţi doar cu numele. Depindem de măsurile şi deciziile pe care marile puteri de acum, ca şi atunci, le hotărăsc în numele nostru. Şi nu înţeleg de ce ar trebui să fim atât de obtuzi, să afirmăm că suntem mai întâi europeni şi astăzi sărbătorim Ziua Europei, în loc să primeze în memoria naţională colectivă ziua de 9 mai ca fiind Ziua Independenţei de stat a României.
Postat in andrei popete | Lasă un comentariu »
