„Dragobetele” în simbolistica „Sărutului” la Brâncuşi

Sculptat în anul 1907, Sărutul (prima variantă) adaugă o dimensiune nouă elaborării menite să abordeze esenţele în sculptura marelui Brâncuşi. Poate că nicăieri în altă parte opera lui nu îngăduie să se vadă atât de limpede ideea materialităţii sculpturii.

Şi totuşi, tema, aşa cum o interpretează el, destăinuie o intensă elevaţie spirituală; nu e nevoie să ne amintim cât de senzuală era îmbrăţişarea personajelor lui Rodin, în acel imn pe care el îl închinase tinereţii şi dragostei.

Nu întâmplător am ales iată să vorbim astazi de Sărutul lui Brâncuşi. Există exegeze care apreciază motivul Sărutului ca fiind profund ancorat în mitologia românească. E greu de spus dacă nuditatea ar împlini o funcţie specifică în simbolistica la care se referă Brâncuşi, dar ce se întâmplă în acest caz cu „zânul” Dragobete”?  El e înfăţişat ca „tânăr frumos şi bun”, inspirând „fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată” (Romulus Vulcănescu, „Mitologia română”, 1981). Cum poate fi pus în legătură Dragobetele cu Sărutul lui Brâncuşi? Pentru a afla răspuns trebuie să fim tributari, pe deoparte, şi unor viziuni mai vitaliste.

Înţelesurile Sărutului nu se pot desprinde de caracterul material în care e sculptat. Celebrul „Dicţionar de simboluri” al lui J.E. Cirlot, aminteşte că, în civilizaţiile primitive, „piatra e simbolul fiinţării, al coeziunii şi al reconcilierii armonioase cu aproapele…”. Când, vorbind despre Sărutul lui Brâncuşi, comentatorii folosesc cuvântul „monolitic” ei nu recurg la o metaforă, ci înţeleg exact o bucată de piatră  împlântată, energic, în spaţiu. Nu numai axa care separă, unindu-le, cele două trupuri, dar şi liniile care sugerează părul personajelor se îndreaptă spre pământ. Ele sunt, însă, echilibrate de orizontala amplă a braţelor ce înconjoară, asemenea unor ramuri tinere, trupurile îndrăgostiţilor, într-un gest tandru.

Este parcă un semn că îmbrăţişarea aceasta le împiedică alunecarea sper pământ şi spre moarte. Când, peste câţiva ani, o variantă a Sărutului va fi aşezată pe mormântul din cimitirul Montparnasse al unei tinere sinucigaşe, sensul împotrivirii faţă de moarte va fi şi mai clar pus în lumină.

Noile mituri

Fiecare este dator cu propria-i opinie. Unele opinii însă, depăşesc realitatea cotidiană care nu ne transpune pe vremea „baronilor” P.S.D.-işti, ci în epoca mogulilor şi a politicienilor de carton portocalii. Trăim încă într-un ev mediu târziu şi pentru acest aspect nu mai sunt de vină foştii „baroni locali”. Ei doar devin „ţapi ispăşitori” pentru politicile nerealiste băgate pe gâtul românilor de vreo 20 de ani încoace. Sunteţi deci îndreptăţiţi să credeţi în continuare în mituri, atât timp cât, ca orice „povestire fabuloasă care cuprinde păreri gazetăreşti despre originea corupţiei şi a şperţului, despre politicieni şi baroni corupţi”, acestea rămân în sfera supoziţiei şi interpretabilului. Mogulul şi politicianul de carton portocaliu au înlocuit cu succes imaginea învechită a baronului corupt.

(Re)întoarcerea la lectură: Îngerul din cadru

Colocviile de critică şi istorie literară ale Revistei Portal-Măiastra

Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu a găzduit joi, 16 februarie 2012, cea de-a cincea ediţie a Colocviilor de critică şi istorie literară ale revistei „Portal Măiastra”, organizate de către scriitorul Zenovie Cârlugea, sub egida Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, alături de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj şi Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”.

Au luat parte la manifestare brâncuşiologul şi omul de cultură gorjean Ion Mocioi, scriitorii Ion Cepoi, Ion Popescu-Brădiceni, Viorel Surdoiu, Ion Gociu, Ion Trancău, George Drăghescu, Andrei Popete-Pătraşcu, doamnele Zoia Elena Deju, Olimpia Bratu, Mihaela Vulpe şi Gabriela Bobei, alături de membrii Cenaclului literar „Studium”, elevele: Diana Bîzoc, Oana Florea, Roxana Munteanu, Adela Trăistaru, Andreea Denisa Vlădulescu şi Diana-Andreea Ungureanu.    

Amfitrionul Colocviilor de istorie şi critică literară ale revistei „Portal Măiastra” a fost neobositul cărturar gorjean Zenovie Cârlugea, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România – Filiala Târgu-Jiu, director al  revistei „Portal-Măiastra”, ajunsă în cel de-al şaptelea an de apariţie.   

Expoziţie de fotografie

Colocviile de critică şi istorie literară ale revistei „Portal-Măiastra”

Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu va fi joi, 16 februarie 2012, gazda celei de-a cincea ediţii a Colocviilor de critică şi istorie literară ale revistei „Portal Măiastra”, organizate de către scriitorul Zenovie Cârlugea, sub egida Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, alături de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj şi Biblioteca Judeţeană „Christian Tell”. 

Prezenţi la manifestare vor fi scriitorii Ion Mocioi, Ion Cepoi, Viorel Surdoiu, Andrei Popete-Pătraşcu, doamna Olimpia Bratu (director Biblioteca Judeţeană Christian Tell) alături de tinerii condeieri de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, membrii ai Cenaclului literar „Studium”: Diana Bîzoc, Oana Florea, Roxana Munteanu, Adela Trăistaru, Andreea Denisa Vlădulescu şi Diana-Andreea Ungureanu.

Tot în cadrul Colocviilor de critică şi istorie literară ale revistei „Portal Măiastra”, va fi omagiat şi sculptorul Constantin Brâncuşi, în cadrul vernisajului Expoziţiei de fotografie „Februarie în forme ale tăcerii de piatră”, autoare Andreea Denisa Vlădulescu, elevă în clasa a X-a, la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, iar în Sala de lectură a aceluiaşi liceu va fi deschisă Expoziţia de carte: „Brâncuşi – părintele sculturii moderne”, cuprinzând un număr de aproape 30 de lucrări despre viaţa şi opera sculptorului. Vor fi lansate şi prezentate cărţi precum: „Catalog liric” (autor Gheorghe Grigurcu), de către prof. dr. Zenovie Cârlugea, într-o prezentre intitulată „O istorie a poeziei româneşti de azi”, „Aspecte ale vieţii cotidiene din Gorj în mărturii ale vremii (1938-1947)” (autori Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor şi Andrei Popete-Pătraşcu), de către prof. dr. Gheorghe Nichifor, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj şi altele.

Amfitrionul Colocviilor de istorie şi critică literară ale revistei „Portal Măiastra” va fi neobositul cărturar gorjean Zenovie Cârlugea, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din România – Filiala Târgu-Jiu, director al  revistei „Portal-Măiastra”, ajunsă în cel de-al şaptelea an de apariţie. Profilul revistei este cel al unei publicaţii culturale cu un spectru larg de preocupări: literatură, critică, istorie şi teorie literară, arte, ştiinţe filozofice, istorie, cu participarea unor prestigioşi oameni de cultură din ţară şi străinătate. Importanţa naţională a revistei rezultă şi din componenţa echipei redacţionale, din care fac parte: Ovidiu Drimba (preşedinte de onoare), Gheorghe Grigurcu, Sorana Georgescu-Gorjan, Grigore Smeu, Nina Stănculescu, Constantin Zărnescu, Lucian Gruia, Ion Miloş, Adam Puslojic, Traian Diaconescu, Nicolae Dragoş, Ion Cepoi, Romulus Iulian Olariu, Romeo Magherescu, alături de directorul proiectului „Portal MĂIASTRA” – Zenovie Cârlugea.

Despre economie şi clasa politică românească

Nu de puţine ori clasa politică a dezamăgit în ultima perioadă, în timp ce nivelul de trai al celor mai mulţi dintre români vine să confirme, situaţia economică precară în care România s-a afundat odată cu venirea crizei şi din care încearcă acum cu disperare să iasă. Restructurările, salariile tot mai mici, creşterea impozitele şi scumpirile în lanţ la produsele de bază măresc nemulţumirile populaţiei. Multe din proiectele de relansare economică a României, sunt puse sub semnul întrebării. Se ştie cum sunt dirijate fondurile externe şi ce comisioane se primesc.

La toate aceste s-au adăugat în ultimele două săptămâni schimbarea guvernului Boc şi codurile portocalii de zăpadă şi viscol. României i se administrează  sedative, atât cât să suporte durerea provocată de colţii numeroşilor Dracula din politica mioritică. Ne-am săturat! Şi ce? par să întrebe veritabilii noştri ciocli din maşinile lor 4×4, corespunzător climatizate pentru temperaturile de afară.

  Aşadar, despre clasa politică românească numai de bine. Cuvântul de ordine ce animă raţiunea politicianul nostru, avid de câştig, este „căpătuiala”. Prin orice mijloace, la putere sau în opoziţie, acesta îşi urmăreşte propriile interese, ignorându-le cu bună ştiinţă pe cele ale celor ce i-au acordat încrederea şi votul lor.

Dacă este să luăm de „bune” încercările disperate de redresare economică a ţării şi promisiunile fără ecou ale noului cabinet Ungureanu, înseamnă că avem în continuare conducători (preşedinte, miniştrii, parlamentari) care nu au stofă de lideri şi nici pregătire sau, poate, nu au interes. Poate nu ar trebui să-i judecăm atât de dur, cu toate că o merită, după cum poate nu ar trebui să trecem nici peste interesele statelor occidentale, peste atât de zvonitele interese „oculte”, peste „complotul internaţional”, despre care se discută la nivelul cetăţeanului de rând. Trebuie menţionat însă felul în care se „exersează” politica economică în România: ca să priceapă toţi – ne vindem în continuare ţara pe nimic.

Să nu uităm că oficialii F.M.I. şi-a exprimat opinia despre situaţia economică a României, ca fiind la „recuperare intensivă”. Acestora fie le arde de glume, fie ne cred proşti, asta pentru a nu cita vorbele preşedintelui Băsescu referitoare la produsele şcolii româneşti. Despre ce economie, în România, vorbim? Rămăşiţele economiei româneşti au dispărut cu desăvârşire în momentul când ţara noastră a fost integrată în Uniunea Europeană şi pe foarte multe uşi a început să apară scris cu majuscule faliment. Sau asta înţeleg marile puteri ale U.E. prin recuperare intensivă a economiei în ţări precum România?

Şi în tot acest timp, clasa politică se face că închide ochii, fără a uita să strângă în mână, mai tare, punga şi averea căpătuită de pe spinarea celor mulţi şi tot mai săraci.

Nihil sine Deo

Gânduri despre Brâncuşi

„Timpul perfecţionează spiritul românesc” afirma Constantin Brâncuşi fără să îşi imagineze măcar, dimensiunea colosală la care avea să ajungă întregul său destin. Brâncuşi continuă să existe în noi, prin operele sale. Încă nu ştiu dacă numele său este deasupra sculpturilor pe care le-a realizat sau viceversa. De fapt nici nu ştiu dacă îl putem separa pe Brâncuşi de creaţia sa. El este însă, înainte de toate, un titan.

Ştiu că titanii se pot dezice la un moment dat de creaţia lor. Forţa lui Brâncuşi vine însă din energia pe care creaţia sa o generează. El este una cu materia căreia i-a dat viaţă. Mai ştiu de asemenea că despre Brâncuşi nu este niciodată nepotrivit să aminteşti, sau să-i cinsteşti memoria, printr-un pios omagiu. Brâncuşi este irepetabil, ca de altfel şi întreaga sa operă.

Scriam în urmă cu ceva timp că oraşul nostru a avut şansa unică, în felul ei, de a fi părtaş la ceea ce am putea numi… miracolul Brâncuşi. Târgu Jiul fără Brâncuşi nu ar fi fost Târgu Jiu. Oraşul este impregnat în spiritul marelui Brâncuşi. Mi se pare însă să oricâte apelative vom avea la adresa lui Brâncuşi totdeauna vom fi în imposibilitate de a reda întreaga sa complexitate spirituală. Brâncuşi încă ne depăşeşte limitele.

„Există un scop în toate lucrurile. Pentru a-l înţelege, trebuie să te desfaci de tine însuţi.” – afirma Brâncuşi; dar noi tot nu am reuşit. Trăim fără a avea un scop clar definit şi asta pentru că viaţa noastră este în sine o umbră. Ori din umbră nu ne putem desface  pe noi înşine. Brâncuşi a înţeles această filosofie aparent simplă şi a aplicat-o propriului destin, pe care, precum lutul, l-a modelat după propriile-i exigenţe. Scopul său a fost acela de a bucura mintea şi inima celor ce îi priveau, îi privesc şi îi vor privi lucrările, adică sufletul său… 

Primul automobil românesc: Malaxa

Malaxa a fost un autoturism românesc construit în 1945 la Reșița în fabricile industriașului român Nicolae Malaxa, al cărui nume îl poartă. Proiectul autoturismului aparține unu grup de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov, conduși de ing. Petre Carp.

Mașina avea un motor cu trei cilindri în stea, cu răcire forțată cu aer, capabil să dezvolte 30 de cai putere (după măsurătorile vremii). Soluția constructivă era “totul în spate”, motorul formând un tot cu diferențialul și cutia de viteze. Greutatea motorului era de 80 kg iar ansamblul cu diferențialul și cutia de viteze ajungea la 150 kg. Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din față, de deasupra parbrizului și era canalizat prin acoperișul cu pereți dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator. Viteza maximă era de 120 km/h. Malaxa oferea un nivel înalt de confort și putea transporta până la șase persoane. Caroseria avea o formă aerodinamică, foarte elegantă, cu portbagajul în partea din față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Prinderea caroseriei pe șasiu se făcea prin tampoane de cauciuc. Consumul de benzină era de 10 l/100 km. Producția ei a fost oprită când sovieticii au decis să mute linia de asamblare în U.R.S.S., după ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia, a fost transportat cu un automobil Malaxa și a rămas impresionat de performanțele acestuia.

(sursa WIKIPEDIA, enciclopedia liberă)

EuroClio

Despre cultura politică

Despre cultura politică le vorbeam elevilor mei de clasa a XI-a, în cadrul unui capitol intitulat „Statul şi politica”. Încercam să le trezesc interesul pentru înţelegerea formelor de guvernământ şi a sistemelor politice (parlamentar, prezidenţial şi semiprezidenţial) în concordanţă cu unele competenţe pe care ei trebuie să le deprindă în urma studierii istoriei. Astăzi, am aflat cu părere de rău cum stimabililor noştri „aleşi” le lipseşte exact ceea ce pretind eu de la elevii mei, cultura politică, şi chiar ceva mai mult. Sunt orice vreţi dumnevoastră, dar cu siguranţă nu membrii unei clase politice, cei care odată la patru sau cinci ani, după caz, cerşesc minţindu-ne, votul şi pe care unii dintre noi, închizând ochii îl oferim cu atâta geneozitate.

Fotografii © A.P.P.

Note de lectură: IMPERIUL PRIVIRII de Costel Dobriţescu

Despre poezia lui Costel Dobriţescu s-a scris şi s-a vorbit, dar niciodată suficient cât să ne formăm o imagine completă despre acest „iniţiat  în legile unui hieratism halucinant – din prea exacta geometrie a formelor, din prea tranşanta explorare a liniilor şi unghiurilor” (Ion Popescu-Brădiceni), căci înainte de toate, autorul volumului de versuri Imperiul privirii s-a consacrat ca artist plastic.

Cunoscându-l şi ca poet, trebuie să remarcăm discursul liric personalizat la care Costel Dobriţescu îşi supune, „cu o intensitate auctorială distinctă şi fermă”, propriul sine.

În unghiul său de nostalgie, poetul „temperează incandescenţa clipei cu vise”. Este aceasta o doză asumantă de răspundere pe care Costel Dobriţescu nu ezită să şi-o însuşească şi pe care o filigranează atent cu metafore „asemenea unui orb care scrie / printr-o neaşteptată întâmplare / de-a lungul unei ficţiuni / trecătoare.” Dacă nu l-am recunoaşte pe poetul, de această dată, Costel Dobriţescu şi ca un pictor desăvârşit, care dă tablourilor sale caracterul de „paradigme vizuale” (Ion Popescu-Brădiceni), l-am bănui de o disimulare a propriului sine.

În poezia „Monolog”, autorul Imperiului privirii ne mărturiseşte: „Am nevoie de cuvinte germinate, / ca un plâns roditor / pentru sufletul meu arat / de o flacără albă…”. Este harul un dar al Divinităţii pe care Costel Dobriţescu îl primeşte şi îl cultivă, „la marginea luminii”, cu inima-i de mărgean ce se inundă „cu bunăştiinţă, de visări şi candori”.

Poemele sale au „un ritm interior subtil şi fluid, de o vibraţie înscrisă pe lungimea de undă a sensibilităţii artistice. Problematica pusă în discuţie e majoră, chiar gravă, cuprinzând în sfera sa problemele esenţial-existenţiale ale omului în general şi ale artistului în special.” (Aurel Antonie)

Cu alte cuvinte, Costel Dobriţescu îşi afirmă „cu o invidiabilă neclintire, un soi de rarisimă autocunoaştere, arta de a nu rata clipa de graţie, de a nu o aglomera” – cum inspirat afirma în postfaţa cărţii Imperiul privirii, doctorul în filologie Ion Popescu-Brădiceni.

Într-un permanent dialog interior, expectativ, cu sinele-i dedublat, poetul şi pictorul transpune într-un „imperiu al privirii – metafora-culoare” un soi de narcotism ontologic, specific acelor spirite încercate de „libertatea originală”. În poezia „Introspecţie”, Costel Dobriţescu ne mărturiseşte, nu lipsit de anvergura „amară a deşertăciunii” resimţită la limita resemnării: „Indiferenţi trăim din împrumut / Şi nu simţim cât am făcut risipă, / Plecăm în căutarea timpului pierdut / Când ne-a rămas o singură aripă. / În sufletele noastre verticale / Singurătatea încă mai străbate, / hrăniţi cu taine şi cuvinte goale / Învinuim lumina de păcate…”

Închis în „secunda sa” de peregrin al unor paradoxuri nicidecum stranii, doar filigranate într-un contrapunct solitar, poetul pictează „prin vizieră” într-o „dureroasă obsesie” propriile regrete: „ Nu mai pot răspunde / cine sunt acum, nici din care parte / voi mai fi plecat…”.

Costel Dobriţescu îşi rosteşte introspectiv propria-i osândă – „Să nu te ştie nimeni unde eşti, / Când te ridici sau când te prăbuşeşti, / Ce crud destin şi ce amar / Acest necunoscut calvar, / Să fii întotdeauna un Sisif / Pe un abandonat recif, / Să urci un bolovan banal / Tăcut şi anonim hamal…” (Singurătate).

Încheiem aceste note de lectură, cu certitudinea nedisimulată că poetul şi artistul plastic Costel Dobriţescu s-a impus ca un nume în lumea literaturii şi artei, în singurul spaţiu-altar predestinat eternităţii.

GORJ TV: Emisiunea Cine a fost odată-n Gorj: Șerban Leoveanu – prefect de Gorj (1938-1940)

Emisiunea „Cine-a fost odată-n Gorj” realizată de GORJ TV sub egida Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Gorj, vă supune în această săptămână atenției una dintre personalităţile de seamă ale Gorjului, colonelul Şerban Leoveanu, prefect al judeţului în anii monarhiei autoritare (1938-1940) și comandantul lagărului de deținuți politici din timpul ultimului război mondial. Invocă această personalitate și activitatea sa, tânărul istoric Andrei Popete-Pătrașcu, autor al unei lucrări despre viaţa cotidiană din Gorjul acelor ani. (prof. Cornel Şomâcu)

‎6 FEBRUARIE 2012, ORA 19.00

GORJ TV. EMISIUNEA CINE A FOST ODATĂ-N GORJ

Realizator: prof. Cornel Şomâcu

Invitat: prof. Andrei Popete-Pătraşcu

www.societateistorie.wordpress.com

Poesis

Despre şomaj

Ministerul Muncii arăta zilele trecute că rata şomajului în România este cu două puncte procentuale mai mică decât media Uniunii Europene. Ei au 9,5%, iar noi avem 7,5%. GREŞIT! Rata şomajului calculată după metodologia românească nu coincide cu metodologia Biroului Internaţional al Muncii. Cinstit vorbind, dacă se scad din cei 18 milioane cu drept de vot, 4 milioane pensionari, 4 milioane salariaţi, 3 milioane plecaţi afară şi vreun milion de studenţi, obţinem cifra reală a şomajului din România, care este de vreo 6 milioane. Deci la procentul real al şomajului, care este undeva pe la 35% (!), am conduce detaşat în „topul” ţărilor cu cea mai mare rată a şomajului din Uniunea Europenă. Aici am ajuns după 21 de ani de capitalism.

Şedinţa Biroului Național Executiv S.Ş.I.R.

Marţi, 31 ianuarie 2012, a avut loc şedinţa Biroului Național Executiv al Societății de Științe Istorice din România. Prezenţi din partea Filialei Gorj a S.Ş.I.R. au fost prof. dr. Gheorghe Nichifor (Vicepreşedinte S.Ş.I.R) şi prof. Andrei Popete-Pătraşcu (membru Biroul Naţional Executiv).

Ordinea de zi a ședinței Biroului Național Executiv al Societății de Științe Istorice din România a cuprins următoarele:

1. Stabilirea sumarului volumului LXXIX / 2012 al revistei „Studii și articole de istorie”.

2. Propuneri pentru reînnoirea paginii web a Societății de Științe Istorice din România.

3. Strategia pentru reînființarea de filiale în centrele universitare.

4. Informare cu privire la relațiile cu Euroclio.

5. Organizarea activității Biroului Național Executiv și pregătirea ședinței Consiliului Național din 26 mai 2012.

6. Diverse.

Poesis

Săptămâna Caragiale

Astăzi, actualitatea lui I.L. Caragiale este mai pregnantă ca niciodată. Clasic şi contemporan deopotrivă, acesta continuă să fie apreciat, prin actualitatea socială, economică şi politică pe care scrierile sale o reflectă. De ce nu am recunoaşte faptul că de „nenea Iancu” ne amintim aproape în fiecare zi trăind, ca simpli spectatori sau actori, scene similare celor din piesele sale!

CNET: Despre lectură… în imagini

Despre democraţie

În faza revoluţiilor burgheze, când s-a realizat trecerea la suveranitatea naţională, s-au conturat, pe fundalul recunoaşterii omului ca fiinţă concretă, nu abstractă, anumite drepturi şi libertăţi. Ele se vor proclama sub denumirea de „declaraţii ale drepturilor omului şi ale cetaăţeanului”. Pentru a fi îndeplinite, poporul trebuie să-şi exercite puterea pe principiul libertăţii. Toate democraţiile occidentale au recunoscut drepturile omului, printre care amintim: dreptul la libertate, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la libertatea de gândire, dreptul la libertatea presei, dreptul la viaţă, dreptul la proprietate, dreptul la securitate, dreptul la întrunire şi la asociere, dreptul la apărare egală din partea legii, dreptul la o judecată promptă şi dreaptă, dreptul la libertatea credinţei şi a conştiinţei. Şi toate acestea sună bine, dar nu atunci când le trăieşti cu o pensie sau un salariu, reduse după caz cu 15% sau 25%.

(Re)întoarcerea la lectură

Poesis

Analiza rezultatelor chestionarului din cadrul Campaniei C.N.E.T. „(Re)întoarcerea la lectură”

Au fost selectate pentru fiecare an de studiu, câte trei clase (specializările matematică-informatică, bio-chimie şi filologie),  în total 345 de elevi (88 – clasa a IX-a, 85 – clasa a X-a, 85 – clasa a XI-a şi 87 – clasa a XII-a). Chestionarul a cuprins zece întrebări, cu posibilitatea selectării unor variante multiple de răspuns, pe care noi le considerăm esenţiale în conturarea profilului de început al acestui proiect-campanie. Rezultatele, unele aşteptate, altele surprinzătoare, ne-au furnizat o serie de informaţii despre felul în care elevii de la colegiul nostru percep în linii generale rolul şi locul lecturii. Vă prezentăm în cele ce urmează întrebările, răspunsurile şi analiza rezultatelor chestionarului la care au răspuns 345 dintre elevii Colegiului Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, în cadrul Campaniei C.N.E.T. „(Re)întoarcerea la lectură”: 

● La prima întrebare („Deţii o bibliotecă familială?”) adresată elevilor, 90% dintre aceştia au răspuns „Da” şi 10%  „Nu”. Cei mai mulţi dintre elevii care deţin acasă o bibliotecă  provin de la clasele a IX-a şi cei mai puţini de la clasele a XII-a. 

● A doua întrebare la care elevii de la C.N.E.T. au răspuns a fost: „Cine îţi recomandă citirea cărţilor?”. La această întrebare elevii au avut posibilitatea să selecteze mai multe variante de răspuns, nu doar una singură, rezultatele arătând astfel: „profesorii” – 44%, „părinţii” – 26%, „bunicii” – 4%, „prietenii” – 35% şi „nimeni” – 32%. În timp ce majoritatea elevilor de clasa a X-a au ales varianta „profesorii”, elevii de clasa a IX-a au optat pentru răspuns „nimeni”. Dintre cei 345 de elevi care au răspuns la chestionar, cei care au ales varianta „prieteni” la această întrebare, au fost cei de clasa a XI-a. „Părinţii” sunt după „profesori” şi „prieteni”, atunci când este vorba de recomandarea citirii unei cărţi. 

● La cea de-a treia întrebare „Ce motivaţie ai să citeşti?”, 90% dintre elevii chestionaţi au răspuns „din plăcere” şi doar 10% „din obligaţie”. Pe clase, cele mai multe variante ale răspunsului „din obligaţie” le-au ales elevii de clasa a XI-a, în timp ce elevii de clasa a IX-a au ales prima variantă. 

● Întrebarea „La ce îţi foloseşte lectura cărţilor?”, a oferit trei variante de răspuns, elevii selectând: „îmbunătăţirea vocabularului” – 61%, „dezvoltarea gândirii” – 52% şi „dobândirea de informaţii noi” – 29%. Varianta „dezvoltarea gândirii” a fost aleasă de cei mai mulţi dintre elevii de clasa a XII-a. 

● La întrebarea a cincea, „În ce situaţii ai constatat că lectura te-a ajutat?”, elevii au răspuns: „în conversaţiile cu alţii” – 62%, „în lectura altor cărţi” – 15%, „la lecţii” – 43%, în timp ce 10% au ales şi varianta „în nicio situaţie”. Elevii claselor a XII-a au optat cu preponderenţă varianta „în conversaţiile cu alţii”, în timp ce elevii de clasa a X-a s-au exprimat în favoarea utilităţii lecturii „la lecţii”.

 ● A şasea întrebare „Ce lecturi preferi?” a oferit elevilor cinci variante de răspuns, aceştia optând pentru: „literare” – 59%, „ştiinţifice” – 28%, „tehnice” – 3%, „educative” – 15% şi „informaţionale” – 28%. Majoritatea elevilor de clasa a IX-a şi a X-a au ales varianta „lectură literară”, în timp ce la clasele a XII-a, din cei 87 de elevi, niciunul nu a selectat „literatură tehnică”. Elevii de clasa a IX-a sunt cei mai puţin interesaţi de „lectura educativă” (3 elevi din 88), iar cei de clasa a XI-a de „lectura ştiinţifică” (14 din 85). „Lecturile informaţionale” sunt preferate cu precădere de elevii de clasa a XII-a. 

● La cea de-a şaptea întrebare „De unde îţi procuri cărţile?” elevii au răspuns după cum urmează: „cumpărare” – 48%, „împrumut biblioteca şcolii” – 36% şi „împrumut biblioteca judeţeană” – 48%. Cei mai mulţi dintre elevii de clasa a IX-a chestionaţi, îşi procură cărţile prin cumpărare, iar cei de a XII-a prin „împrumut la biblioteca judeţeană”.                       

  ● La întrebarea „Deţii o legitimaţie la biblioteca judeţeană pe care să o fi utilizat cel puţin odată pentru a împrumuta o carte?”, 71% dintre elevi au răspuns afirmativ, iar 29% au recunoscut că nu deţin o astfel de legitimaţie. În timp ce 72 dintre cei 87 de elevi de clasa a XII-a chestionaţi au răspuns „Da”, la clasa a IX-a 46 de elevi au ales varianta „Nu”. 

● Elevii de clasa a XII-a citesc cele mai puţine cărţi care nu sunt incluse în programa şcolară (56% din cei 87 elevi chestionaţi), aşa cum a reiese din răspunsurile oferite de aceştia la întrebarea „Ai citit în ultima lună cel puţin o carte care să nu fie inclusă în programa şcolară?”. Din totalul de 345 elevi, 71% au citit însă cel puţin o carte în ultima lună, cei mai numeroşi fiind elevii de clasa a IX-a (85% din 88 de respondenţi). 

● Ultima întrebare adresată elevilor de la C.N.E.T. a fost: „Ai fi de acord să participi la o campanie de promovare a lecturii?”. 73% au răspuns afirmativ, în timp ce 27% nu şi-au exprimat dorinţa de a participa la acţiuni care să promoveze rolul şi locul lecturii. Cei mai mulţi elevi care doresc să se implice într-o astfel de campanie sunt elevii de clasa a X-a, iar cei mai puţin interesaţi sunt cei de clasa a XII-a.

Unirea Principatelor Române

191 de ani de la Proclamaţia de la Padeş

„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele cand îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!

Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat, voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

[...] Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara.

Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat.

Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă macar de un graunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”

 

Proclamația de la Padeș (23 ianuarie 1821, Tismana) reprezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie.

Rezultate generale chestionar (16-20 ianuarie 2012) / Campania C.N.E.T. (Re)întoarcerea la lectură

Proteste la Târgu-Jiu